joi, noiembrie 22, 2007

rasfat

un efect frumos: o raza ratacita de soare bate in geamul din spatele meu (de fapt, e un pic in lateral), de acolo o parte se reflecta in ochelarii mei pe interior si imi intra in ochi :) iar o parte se reflecta in monitor si ma impiedica (din nou) sa vad ce scriu :) Imi creaza un sentiment placut, de parca s-ar fi creat un perimetru de protectie in preajma mea si sunt rasfatata aici o vreme :)

marți, noiembrie 20, 2007

amintiri din vremuri trecute/sensibilitati de azi

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
si nu ucid
cu mintea mea tainele, ce le-ntalnesc
in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taina.

Si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,
asa imbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i nenteles
se schimba-n nentelesuri si mai mari
sub ochii mei -
caci eu iubesc
si flori, si ochi, si buze, si morminte.

Lucian Blaga



     La asta ma gandeam de dimineata in timp ce coboram, cu niste muzica de ciudata in urechi, scarile metroului la Gorjului. Pe jumatate inghetata de frigul de afara, pe jumatate incalzita de drumul pana si de la gradinita. Cu gandul la o modalitate de a reusi sa comunic cu educatoarea copilului pentru a afla cumva ce face el in cele 4 ore pe care le petrece acolo. Si dintr-una in alta am ajuns sa ma gandesc la incapacitatea mea de a relationa cu oameni noi sau cu situatii noi, la felul in care imi traiesc viata intr-o lume usor separata de a celorlalti si care neaga de multe ori lucrurile care nu-mi plac sau care ma dor fara sa pot sa le alterez. Are un fel de farmec, dar pe de alta parte are o multime de neajunsuri.
     Acum incerc sa-mi reasez viata pe alte cursuri si descopar cat de dependenta sunt de altii, cat de greu imi e sa adresez o intrebare unui necunoscut daca in raspunsul la acea intrebare zace o solutie pentru problemele mele. Si ma intreb cateodata de ce. Daca altcineva pune intrebarea respectiva si imi furnizeaza raspunsul gasesc solutii, drumuri, idei. Indiferent daca raspunsul imi e favorabil sau nu. Dar simplul fapt de a intreba pe cineva necunoscut ceva ma inspaimanta pana la blocare. Sunt obsedata de faptul ca nu voi reusi sa gasesc limbajul comun care il va face pe cel din fata mea sa inteleaga ce intreb inainte de a depasi numarul de cuvinte care imi asigura atentia lui. Si intru in panica inainte de a deschide gura. Si ma simt ridicol. Iar de cele mai multe ori mi se umezesc ochii.

Ciudate mecanisme are mintea....

duminică, noiembrie 18, 2007

micul print, sau intelepciunea vulpii

    Am citit ieri noapte muuulte-multe posturi pe muuulte-multe bloguri si imi venise pofta sa scriu. As fi vrut sa scriu despre lumina din zambetul lui Alex. Sau despre cat de incredibil e faptul ca acum 3 ani era o mogaldeata care abia statea in fund. Sau despre vremea de afara care intr-un fel ciudat ma face sa fiu casnica intr-un fel jucaus :), de parca, restrictionarea deplasarilor in afara locuintei ma lasa sa ma joc de-a femeia ce are grija de casa (stiu ca e un joc, dupa felul in care arata casa in cea mai mare parte a timpului - ca o casa-acasa, cu amprentele mele peste tot - dezordine, cu prea putine reguli, un fel de loc in care nu au voie sa intre decat cei foarte apropiati, in care stiu intotdeauna unde este fiecare lucru, dar in care mama nu se descurca niciodata pentru ca "nimic nu e la locul lui" :) ).
Apoi mi-am adus aminte un citat din Micul Print
Nu pot sa ma joc cu tine, zise vulpea. Nu sunt domesticita.
si am citit, in diagonala e adevarat pentru ca o stiu cam pe de rost, toata cartea (aici) si mi-a venit pofta sa zambesc.
    E un fel de revenire de fiecare data cand simt ca imi fuge pamantul de sub picioare sau ca viata o ia inaintea mea. Ma intorc la micul print si zambesc:
Oamenii mari nu înteleg niciodata nimic singuri si este obositor pentru copii sa le tot explice.
despre lucruri importante
Oamenilor mari le plac numerele. Cand le vorbiti de un nou prieten, nu va intreaba niciodata ceea ce este cu adevarat important. Nu va intreaba niciodata: "Cum suna vocea lui? Ce jocuri ii plac? Colectioneaza fluturi?" Ei va intreaba: "Cati ani are? Cati frati are? Cat cantareste? Cat castiga tatal sau?" Numai atunci ei vor crede ca l-au cunoscut. Daca le spuneti oamenilor mari: "Am vazut o casa frumoasa din caramida rosie, cu muscate la ferestre si cu porumbei pe acoperis…", ei nu vor reusi sa isi imagineze acea casa. Trebuie sa le spui: "Am vazut o casa de o suta de mii de franci". Atunci vor sari in sus: "Ce draguta!"
... si despre domesticire, si despre nevoia de ritualuri :)
- Ce inseamna "domesticit"?
- Tu nu esti de pe aici, spuse vulpea, ce cauti tu?
- Caut oamenii, spuse micul print. Ce inseamna "a domestici"?
- Oamenii, spuse vulpea, au pusti si vaneaza. E foarte neplacut. Dar cresc si pui de gaina. Asta e singurul lor interes. Tu cauti pui?
- Nu, spuse micul print. Eu caut prieteni. Ce inseamna "a domestici"?
- E un lucru uitat de mult, spuse vulpea. Inseamna "a crea legaturi…"
- A crea legaturi?
- Bineinteles, spuse vulpea. Tu nu esti deocamdata pentru mine decat un baietel care se aseamana perfect cu oricare altul dintr-o suta de mii de baietei. Si eu nu am nevoie de tine. Si nici tu nu ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decat o vulpe ca o suta de mii altele. Dar daca tu ma domesticesti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi pentru mine unic in lume. Eu voi fi pentru tine unica pe lume...
[...]
- Viata mea e monotona. Eu vanez pui, oamenii ma vaneaza pe mine. Toti puii se aseamana si toti oamenii sunt la fel. Deci ma cam plictisesc. Dar daca tu ma domesticesti, viata mea va fi cu totul alta, luminoasa. As cunoaste un zgomot de pas care va fi diferit de celelalte. Ceilalti pasi ma fac sa intru sub pamant. Al tau ma va chema afara, ca o muzica. Si inca ceva! Priveste, vezi acolo campurile cu grau? Eu nu mananc paine. Graul este inutil pentru mine. Campurile de grau nu inseamna nimic pentru mine. Si asta e trist! Dar tu ai parul blond, aurit. Atunci cand tu ma vei fi domesticit va fi minunat. Graul, care este auriu, imi va aminti de tine. Si îmi va placea zgomotul vantului prin grau…


imi incalzeste inima si face lumina

joi, iunie 21, 2007

the seated woman with a parasol



when I come to terms to terms with this
when I come to terms with this
when I come to terms to terms with this
my world will change for me

I haven't moved since the call came
since the call came I haven't moved
I stare at the wall knowing on the other side
the storm that waits for me

the Seated Woman with the Parasol
may be the only one you can't Betray
if I'm the Seated Woman with the Parasol
I will be safe in my frame

I have no need for a sea view
for a sea view I have no need
I have my little pleasures
this wall being one of these

and the Seated Woman with the Parasol
may be the only one you can't Betray
if I'm the Seated Woman with the Parasol
I will be safe in my frame

when I come to terms to terms with this
when I come to terms with this
when I come to terms with this whip lash
of Silk on wool embroidery

and the Seated Woman with the Parasol
may be the only one you can't betray
if I'm the Seated Woman with the Parasol
I will be safe in my frame

and the Seated Woman with the Parasol
may be the only one you can't betray
if I'm the Seated Woman with the Parasol
I will be safe in my frame
I will be safe in my frame
in your House
in your frame

* Song availabe on The Beekeeper

http://www.supernovajuice.com/toriamos/

sâmbătă, iunie 16, 2007

Entry for June 16, 2007

Ascult de ceva vreme Tori Amos
Astazi, incercarea cuiva de a ma impiedica sa daruiesc m-a suparat... si imi tot suna in cap versurile "this girl only sleeps with buterflies"
sau
And I know
You will always love sorrow
Is that why
You gave her dress to happiness?
'Cause it matches her eyes
When she cries
sau
Still the rain can't confuse the thoughts that come
Come in rhythm
'cause it never was the cars and guitars that came between us

duminică, mai 13, 2007

Entry for May 13, 2007



    Exista o zona a sufletului care trebuie sa ramana inchisa fata de restul lumii. Exista un scut intre tine si ceilalti. Exista o fata a omului pe care doar el o stie. Cand dezvalui acea fata catre cineva din exterior e vina ta sau a lui ca te doare? Nu era de datoria ta sa aperi acea parte? Poti sa-l invinuiesti pe celalalt, care e separat de tine, ca te-a durut ce a spus, ce a facut, cum a privit, cum a respirat? Dar povara care sta pe umerii tai va creste odata cu greselile lui.
    Si daca inchizi cu totul te simti mai bine, in singuratatea sigurantei tale.... cine te mai apara de demonii tai? cine iti mai reflecta iubirea prin ochii straini?

miercuri, ianuarie 31, 2007

Dar-es-Balat



The world is for the living. Who are they?
We dared the dark to reach the white and warm.
She was the wind when the wind was in my way.
Alive at noon, I perished in her form.
Who rise from the flesh to spirit know the fall:
The word outleaps the world and light is all.

--Theodre Roethke, Historical Quotations: Dar-es-Balat