joi, februarie 21, 2008

conduri si cristale

    - Vreau sa te vad, batu ea din piciorul invelit in catifeaua albastra a condurului. Buzele tale trebuie sa depuna o atingere placuta in mijlocul fruntii mele in asa fel incat toate ridurile adunate peste zi sa fie intinse printr-o atingere catifelata si electrizanta totodata
    Din ochi incepura sa-i curga lacrimi care pe masura ce se prelingeau pe obrajii ei trandafirii si placuti la atingerea buzelor se transformau in cristale curate si stralucitoare. Insa, pentru ca nu era nimeni acolo sa-i mangaie parul, cristalele se rostogoleau haotic pana cadeau la picioarele ei si se spargeau in mii de farame, stropindu-i cu stropi de lumina condurii catifelati si albastii.
    -Oceanul de lacrimi al lui Alice, se gandi ea, dar oare unde este iepurele alb cu ochi rosii si manusi din piele de caprita? El ar stii ce sa faca cu ele
    - Hm, de nu mi-as fi uitat bagheta acasa... acum as putea... as putea? da, as putea sa zbor pana langa iubitul meu si, nevazuta si nestiuta de nimeni, sa-i invalui umerii cu o invelitoare vrajita care sa-l intareasca
    - Oare? Sa incerc? am vazut un carabus, trecea grabit printre firele de iarba, as putea sa-l rog sa alerge de indata... sau un porumbel... dintre cei care ma intampina in fiecare dimineata in bucatarie. Poate cel care ma cearta cand ma trezesc tarziu. El s-ar descurca sa insele paznicii si sa ajunga pana la iubitul meu. El isi munceste fruntea cu ganduri marete dar n-ar putea trece cu vederea un porumbel ce-l ciuguleste de ureche. Iar porumbelul meu, indraznet cum e, ar stii sa-i spuna ca nu-i drept sa lasi printesa sa se ofileasca si cristalele sa se iroseasca pe niste conduri de catifea. Iubitul meu ar zambi atunci si ar zori lucrarile in asa incat sa ajunga sa-mi dea o raza de lumina din privirea lui stralucitoare si ar prinde forte proaspete la gandul ca domnita ce-i locuieste inima il asteapta cu arome si gingasii noi

luni, februarie 18, 2008

movie marathon

Cum copchilul a plecat sambata la mamaie mi-am facut de cap.... Sambata dupa masa am frecat toata casa si am facut-o luna ... dupa care m-a sunat Gabi sa mergem la Asterix la jocurile olimpice. Asa a inceput...
Am vazut:
  1. Bee Movie
  2. Beowulf
  3. Alvin and the Chipmunks
  4. Enchanted
  5. Evan Almighty
  6. The Bucket List
  7. Atonement
si cred ca a mai fost ceva da' nu-mi amintesc acuma (daca neuronii mei invie voi reveni cu o corectie) . Dar ceea ce m-a frapat a fost faptul ca m-am uitat la 4 comedii si nici una nu mi-a declansat mai mult de un zambet. La Alvin m-am uitat cu duiosie. Evan Almighty mi s-a parut fortat raaau de tot, daca as fi avut telecomanda as fi apasat FFW. Enchanted m-a plictisit si ingretosat totodata (gandaci si sobolani????? doar eu sunt revoltata? ca sa nu spun ca domnita mi-a parut de o prostie vecina cu vreo boala). The bucket list a fost ok dar era sa adorm.Beowulf mi s-a parut horor drept pentru care l-am oprit dupa primele 3 sferturi.Bee Movie mi s-a parut suspect. Adica doua lumi (a oamenilor si a albinelor) nu au nici macar un intelept care sa-i spuna pustiului ce se ia in piept cu toti ca a avea butoaie de miere nu este scopul vietii lor????? Asterix ...... m-a lasat rece. Atonement a fost singurul care mi-a atras atentia dar nu l-am vazut pana la sfarsit asa ca nu ma pronunt...

Intrebarea care ma tot bantuie este: nu mai stiu sa rad?

duminică, februarie 10, 2008

la ceas de seara

copilul s-a culcat dupa amiaza si eu mi-am petrecut vremea citind pe net diverse bloguri: programare, management, personale
     M-am trezit la un moment ca e intuneric si liniste in casa asa cum imi doream de muuuult si mi-a aparut in gand un dragon, un pui de dragon. Un pui de dragon curajos care ma imbia sa-i sar in spinare si sa zburam catre stele unde fagaduia sa-mi spuna povesti nescrise. Sa-mi lamureasca fiecare scanteie si sa-mi arate ca nu sunt reci si distante stelele ci calde si primitoare. Pe una dintre ele, imi promitea, o sa gasesc un colt de pajiste unde as putea sa scriu o poveste cu stropi de roua si unde as putea sa te mangai cu un pui de vant. Si, mai spunea dragonul meu entuziast, am putea alerga si rade si simti iarba moale sub picioare si am manca ciuperci rumenite la foc. "Ce foc?" am intrebat neincrezatoare. "Foc de dragon, cine ma crezi?" si rase nepasator la griji si ganduri.
     Mi-am petrecut piciorul - incaltat intr-un condur cum n-am vazut niciodata si am visat intotdeauna, albastru precum marile greciei in rasarit de soare - peste spinarea dragonului. Am prins in palme un corn de pe spinarea lui si m-am tinut bine. Vazandu-ma sovaitoare si usor speriata de cutezanta mea mi-a facut prietenos cu ochiul si mi-a promis ca va zbura lin si iute.
     Boc-boc. O lumina se aprinde si pasi omenesti se aud in preajma. Vecinul cere cheia de la subsol. Tavanul apartamentului lui plange.
     Dar dragonul a fugit. Era doar un pui de dragon. Ma uit spre piciorul meu stang ce se odihneste pe pat. Are pe el o umbra albastra. Zambesc.
     Din camera alaturata se aude un glas iubit de copil chemandu-si mama. In scurt timp o mogaldeata cu ochii pe jumatate inchisi se catara peste mine si se incolaceste sub plapuma in jurul bratului meu ce-l invaluie ocrotitor. "Te iubesc, mami" - zambeste jucaus un chip ciufulit si timpul o ia din nou din loc.
Sa mai vii dragonule.....

vineri, decembrie 07, 2007

Entry for December 07, 2007

Life Changing Thoughts
* Rome did not create a great empire by having meetings, they did it by killing all those who opposed them.
* If you can stay calm, while all around you is chaos.....then you probably haven't completely understood the seriousness of the situation.
* Aim Low, Reach Your Goals, Avoid Disappointment.
* Doing a job RIGHT the first time gets the job done. Doing the job WRONG fourteen times gives you job security.
* Eagles may soar, but weasels don't get sucked into jet engines.
* Artificial Intelligence is no match for Natural Stupidity

joi, noiembrie 22, 2007

rasfat

un efect frumos: o raza ratacita de soare bate in geamul din spatele meu (de fapt, e un pic in lateral), de acolo o parte se reflecta in ochelarii mei pe interior si imi intra in ochi :) iar o parte se reflecta in monitor si ma impiedica (din nou) sa vad ce scriu :) Imi creaza un sentiment placut, de parca s-ar fi creat un perimetru de protectie in preajma mea si sunt rasfatata aici o vreme :)

marți, noiembrie 20, 2007

amintiri din vremuri trecute/sensibilitati de azi

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
si nu ucid
cu mintea mea tainele, ce le-ntalnesc
in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taina.

Si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,
asa imbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i nenteles
se schimba-n nentelesuri si mai mari
sub ochii mei -
caci eu iubesc
si flori, si ochi, si buze, si morminte.

Lucian Blaga



     La asta ma gandeam de dimineata in timp ce coboram, cu niste muzica de ciudata in urechi, scarile metroului la Gorjului. Pe jumatate inghetata de frigul de afara, pe jumatate incalzita de drumul pana si de la gradinita. Cu gandul la o modalitate de a reusi sa comunic cu educatoarea copilului pentru a afla cumva ce face el in cele 4 ore pe care le petrece acolo. Si dintr-una in alta am ajuns sa ma gandesc la incapacitatea mea de a relationa cu oameni noi sau cu situatii noi, la felul in care imi traiesc viata intr-o lume usor separata de a celorlalti si care neaga de multe ori lucrurile care nu-mi plac sau care ma dor fara sa pot sa le alterez. Are un fel de farmec, dar pe de alta parte are o multime de neajunsuri.
     Acum incerc sa-mi reasez viata pe alte cursuri si descopar cat de dependenta sunt de altii, cat de greu imi e sa adresez o intrebare unui necunoscut daca in raspunsul la acea intrebare zace o solutie pentru problemele mele. Si ma intreb cateodata de ce. Daca altcineva pune intrebarea respectiva si imi furnizeaza raspunsul gasesc solutii, drumuri, idei. Indiferent daca raspunsul imi e favorabil sau nu. Dar simplul fapt de a intreba pe cineva necunoscut ceva ma inspaimanta pana la blocare. Sunt obsedata de faptul ca nu voi reusi sa gasesc limbajul comun care il va face pe cel din fata mea sa inteleaga ce intreb inainte de a depasi numarul de cuvinte care imi asigura atentia lui. Si intru in panica inainte de a deschide gura. Si ma simt ridicol. Iar de cele mai multe ori mi se umezesc ochii.

Ciudate mecanisme are mintea....

duminică, noiembrie 18, 2007

micul print, sau intelepciunea vulpii

    Am citit ieri noapte muuulte-multe posturi pe muuulte-multe bloguri si imi venise pofta sa scriu. As fi vrut sa scriu despre lumina din zambetul lui Alex. Sau despre cat de incredibil e faptul ca acum 3 ani era o mogaldeata care abia statea in fund. Sau despre vremea de afara care intr-un fel ciudat ma face sa fiu casnica intr-un fel jucaus :), de parca, restrictionarea deplasarilor in afara locuintei ma lasa sa ma joc de-a femeia ce are grija de casa (stiu ca e un joc, dupa felul in care arata casa in cea mai mare parte a timpului - ca o casa-acasa, cu amprentele mele peste tot - dezordine, cu prea putine reguli, un fel de loc in care nu au voie sa intre decat cei foarte apropiati, in care stiu intotdeauna unde este fiecare lucru, dar in care mama nu se descurca niciodata pentru ca "nimic nu e la locul lui" :) ).
Apoi mi-am adus aminte un citat din Micul Print
Nu pot sa ma joc cu tine, zise vulpea. Nu sunt domesticita.
si am citit, in diagonala e adevarat pentru ca o stiu cam pe de rost, toata cartea (aici) si mi-a venit pofta sa zambesc.
    E un fel de revenire de fiecare data cand simt ca imi fuge pamantul de sub picioare sau ca viata o ia inaintea mea. Ma intorc la micul print si zambesc:
Oamenii mari nu înteleg niciodata nimic singuri si este obositor pentru copii sa le tot explice.
despre lucruri importante
Oamenilor mari le plac numerele. Cand le vorbiti de un nou prieten, nu va intreaba niciodata ceea ce este cu adevarat important. Nu va intreaba niciodata: "Cum suna vocea lui? Ce jocuri ii plac? Colectioneaza fluturi?" Ei va intreaba: "Cati ani are? Cati frati are? Cat cantareste? Cat castiga tatal sau?" Numai atunci ei vor crede ca l-au cunoscut. Daca le spuneti oamenilor mari: "Am vazut o casa frumoasa din caramida rosie, cu muscate la ferestre si cu porumbei pe acoperis…", ei nu vor reusi sa isi imagineze acea casa. Trebuie sa le spui: "Am vazut o casa de o suta de mii de franci". Atunci vor sari in sus: "Ce draguta!"
... si despre domesticire, si despre nevoia de ritualuri :)
- Ce inseamna "domesticit"?
- Tu nu esti de pe aici, spuse vulpea, ce cauti tu?
- Caut oamenii, spuse micul print. Ce inseamna "a domestici"?
- Oamenii, spuse vulpea, au pusti si vaneaza. E foarte neplacut. Dar cresc si pui de gaina. Asta e singurul lor interes. Tu cauti pui?
- Nu, spuse micul print. Eu caut prieteni. Ce inseamna "a domestici"?
- E un lucru uitat de mult, spuse vulpea. Inseamna "a crea legaturi…"
- A crea legaturi?
- Bineinteles, spuse vulpea. Tu nu esti deocamdata pentru mine decat un baietel care se aseamana perfect cu oricare altul dintr-o suta de mii de baietei. Si eu nu am nevoie de tine. Si nici tu nu ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decat o vulpe ca o suta de mii altele. Dar daca tu ma domesticesti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi pentru mine unic in lume. Eu voi fi pentru tine unica pe lume...
[...]
- Viata mea e monotona. Eu vanez pui, oamenii ma vaneaza pe mine. Toti puii se aseamana si toti oamenii sunt la fel. Deci ma cam plictisesc. Dar daca tu ma domesticesti, viata mea va fi cu totul alta, luminoasa. As cunoaste un zgomot de pas care va fi diferit de celelalte. Ceilalti pasi ma fac sa intru sub pamant. Al tau ma va chema afara, ca o muzica. Si inca ceva! Priveste, vezi acolo campurile cu grau? Eu nu mananc paine. Graul este inutil pentru mine. Campurile de grau nu inseamna nimic pentru mine. Si asta e trist! Dar tu ai parul blond, aurit. Atunci cand tu ma vei fi domesticit va fi minunat. Graul, care este auriu, imi va aminti de tine. Si îmi va placea zgomotul vantului prin grau…


imi incalzeste inima si face lumina