luni, decembrie 15, 2008

"one man, one woman"

"There are various objections to expanding the conventional, up-tight, as-God-intended "one man, one woman" notion of marriage but by far the least plainly bigoted ones I am aware of are the bureaucratic ones." - de aici

as-God-intended "one man, one woman"

trecand peste aroganta colosala de a crede ca stim ce a avut de gand Dumnezeu (de altfel de fiecare data cand aud sintagma "one man, one woman" imi vin in minte diverse exemple de poligamism binecuvantate de Dumnezeu), mi-e greu sa cred ca lucrurile stau chiar asa de simplu.

miercuri, noiembrie 26, 2008

Melancoliile de serviciu

Ma mistuie din cand in cand melancolii furtunoase. Stiu ca alaturarea pare fortata dar vin din senin si ma lovesc fara veste. Precum furtunile vara. Si matura tot pe unde trec. Nu mai ramane nimic. Cateodata nu mai rasare nici soarele.
Din ele ma scot gesturi mici si oarecum banale: o raza de soare ce pica mai piezis decat restul, un parfum ce staruie in aer, un cuvant ratacit.
Mai astept.

miercuri, octombrie 01, 2008

Calea minimei rezistente

    Acum ceva vreme am citit la Eduard urmatoarele vorbe:
"pe scurt, premiza comportamentului rational este ca pus in fata unei alegeri, fiecare individ va alege calea care A) ii maximizeaza castigul/il duce mai aproape de realizarea propriului interes si B) necesita efort/resurse minime."

    Citind formularea lui Eduard mi-am amintit de seria Dune si de obsesia pentru evitarea caii minimei rezistente a Bene Gesserit-elor. La momentul respectiv nu am reusit sa pricep de ce era calea aia a minimei rezistente o asa chestie de naspa, pana la urma obtineai ce vroiai cu un minim de efort; ideal.
    Abia acum m-am luminat (my bad) ca nu asta era calea minimei rezistente ci cea in care iti modificai obiectivele pana reuseai sa le obtii cu un minim de efort, ceea ce pica, mai degraba, in categoria cu "strugurii sunt acrii".
    Pana la urma orice progres se datoreaza obiectivelor si idealurilor.
[final brusc]

joi, septembrie 11, 2008

Start point

Si am ajuns in zilele noastre :)
Voi incerca in perioada urmatoare sa fac putina ordine (adaugat tag-uri, asezat in pagina, scris descriere, bla-bla-bla)
Pana una alta le-am adus pe toate asa cum au fost ele scrise de-a lungul timpului pe 360.

marți, septembrie 09, 2008

Cartile - cealalta realitate

     Mi-e dor sa scriu.
     Citesc, citesc, citesc. Haotic si fara nici un scop, excluzandu-l, desigur, pe acela de a evada din realitate.
     Am luat la intamplare Galaad (din colectia Cotidianul) - Marilynne Robinson- de pe marginea patului si primele 100 de pagini mi s-au parut greoaie ca si cum nu ar reusi sa-si gaseasca ritmul sau forma. Si apoi m-a lovit. E plina de blandete si de iubire de oameni. Scrisoarea unui preot catre fiul sau.
     Si m-a facut sa ma gandesc la copilaria mea si la nevoia mea de a avea un tata si la greselile pe care le-am facut de-a lungul vieti si de cele pe care inca le mai fac.
     Mi-e dor sa ma inteleaga cineva. Sau sa ma priveasca cu bunatate. Se tot vorbea in jurul meu de bunatatea lui Dumnezeu. N-am inteles-o si poate nici nu trebuie inteleasa. Ce e de inteles? Ti se spune Domnul Dumnezeu ne iubeste pe toti. Dar sa simti asta trebuie sa fie o mare binecuvantare. Sa simti ca esti vegheat. Ca nu esti ferit de rele sub un glob de sticla, dar ca cineva se gandeste la tine cu drag si crede in tine si in potentialul tau. Poate asa ar trebui sa ne iubim si noi copiii si sa-i lasam liberi in acelasi timp. Si sa credem in ei.
     As mai spune multe despre cartea asta dar voi incerca sa imi rezum gandurile dupa ce o voi termina. Trebuia sa fie o carte usoara intre carti mai serioase, dupa Ultimul suspin al maurului al lui Rushdie simteam nevoie de alt ritm si de alta poveste. Am primit alt ritm insa nu ma asteptam sa fie o carte care sa-mi ramana in suflet....

joi, iulie 24, 2008

Fetita si tigara

Absurd.
     Pe scurt o tigara salveaza viata unui presupus criminal (printr-o capacitate uimitoare a acestuia de a manipula) si pune capat vietii unui consilier municipal. Nu asa cum ne asteptam, prin cine stie ce boala provocata de fumat ci brutal si absurd prin decapitare.
     Interesant este ca declansatoarea dramei celui din urma, Amandina, nu mai este amintita. Pot doar sa-mi imaginez gradul de vinovatie cu care urmeaza sa traiasca, cu constiinta faptului ca a pus capat unei vieti fara un motiv (aparent) serios. Mi-am amintit, dupa ce am sfarsit de citit cartea asta, de Ora zero a lui Ray Bradbury: cat de straniu este felul in care copii ii urasc si in acelasi timp ii iubesc pe parinti-acolo, pe adulti-aici.
     Absurd pentru ca prezinta o lume in care copii sunt incarcati cu decizii care nu le sunt firesti si pentru care nu au masura. Ca niste larve scoase prea devreme din cocon. Mutilati. Plictisiti prea repede. Pusi prea direct in fata unor lucruri catre care ar trebui sa parcurgi drumul. Neinitiati dar pusi in fata misterului vietii de niste adulti care au uitat sau n-au stiu niciodata ce inseamna misterul vietii.
     In mod ciudat, poate, nu am empatizat cu victima sistemului ci cu monstrii sistemului, cu acei copii lipsiti de valori - ce sa-i faci, mama pana la sfarsit... :)
     Merita citita si se citeste repede.

luni, iunie 16, 2008

azi, in metrou

La saisprezece ani inca mai ai impresia ca poti scapa de tatal tau. Nu-i auzi vocea vorbind prin gura ta, nu-ti vezi gesturile incepand deja sa le oglindeasca pe ale lui, nu-l vezi in felul in care te misti, in care te semnezi. Nu-i auzi soaptele in sange.

Salman Rushdie, Orient, Occident,ed Polirom