Somebody who feels like they have purpose and space and time.

Ascult podcast-uri chiar mai mult decât citesc cărti - pentru că e greu să citești cărți în timp ce faci tocaniță -, dar ambele au un efect liniștitor asupra mea, îmi aduc liniște în minte.

Din când în când dau peste câte un episod pe care aș vrea să-l împart cu toată lumea și, mai mult, să stau lângă oameni când îl ascultă și să văd cum li se aprind beculetele. Evident nu toată lumea are acelasi comutator pentru beculețe, dar tot e interesant.

Așa un episod este The Facts Are In: Two Parents Are Better Than One 

Oamenii fericiti citesc si beau cafea - Agnes Martin-Lugand

   Un rezumat foarte scurt al acestei cărți ar putea fi:

„O femeie se împacă cu pierderea mutându-se în Irlanda”

Diane își pierde soțul și copilul și își găsește alinarea mutându-se pentru o vreme în Irlanda. Restul până la 171 de pagini sunt încercări de a prinde în cuvinte complexitățile emoțiilor umane (și canine).

Istoria albinelor - Maja Lunde

    "Istoria Albinelor" scrisă de Maja Lunde este un roman captivant ce te transportă prin timp și spațiu, împletind trei fire narative distincte care gravitează în jurul rolului vital al albinelor în lumea noastră.

    Romanul leagă viețile a trei protagoniști din secole diferite - William în mijlocul anilor 1800, George la începutul anilor 2000 și Tao într-un viitor distopic. Călătoria fiecărui personaj este adânc legată de soarta albinelor 

    Maja Lunde încearcă să atragă atenția asupra colapsului coloniilor de albine și a repercusiunilor acestuia asupra planetei noastre. Prin experiențele personajelor, ea subliniază urgența protejării acestor polenizatori și consecințele devastatoare care pot apărea dacă continuăm să ignorăm declinul lor. 

    Scrisă într-un stil ușor trist și evocator, liric ar spune fiul meu proaspăt absolvent de liceu uman, „Istoria Albinelor” m-a făcut să mă simt conectată cu Charlotte - fiica lui William -, cu Tom - fiul lui George - și cu Tao. 
    Recomand cu căldură această carte oricui se bucură de ficțiune istorică cu o nuanță ecologică și un mesaj puternic despre importanța relației noastre cu natura.

Confesiunile unui cafegiu, Gheorghe Florescu

N-am putut termina cartea.

Prea densă pentru mine, cu prea multe nume - unele presupun că au fost cunoscute în epocă, dar mie nu-mi spuneau nimic. Unele „personaje” sunt creionate doar cu un nume și o preferintă, restul presupunându-se cunoscut (ca și cum ai fi spus Elena Ceaușescu și toată lumea ar trebui să știe despre cine e vorba).

M-am oprit după cam 200 de pagini (din 500) pentru că nu mai știam cine era cine și de unde se lega firul fiecaruia.

Ințeleg că acesta este specificul unei carți de tip flux de memorie, dar pentru mine a devenit obositor așa că am renunțat la ea.

Am avut, pe parcursul celor 200 de pagini, tot felul de obiecții legate de moralitatea autorului. Intelectual înțeleg că așa era mediul „afacerist” din perioada comunistă, dar nu pot să-l admir pentru felul în care s-a „descurcat” la fel de mult precum se admiră el însuși. Nu văd ceva de admirat în capacitatea de a plasa cafea mucegăită sau rață stricată. Probabil pentru că am crescut făcând parte din grupul celor care „primeau” produsele stricate, fără pile, cunoștințe și relații.

Confesiunile unui cafegiu by Gheorghe Florescu | Goodreads

Regina Maria a României, Însemnări zilnice 1929 (1)

Vineri, 18 ianuarie 1929, Cotroceni 

 „M-am simțit ușurată când s-a terminat ceremonia. O mai botezasem pe Ioana, fata Elisei, dar acela a fost un botez protestant, fără capcane.” 

13 ani, o viață

    Îți mulțumesc că împreună putem oferi stabilitate, siguranță și un model de parteneriat sănătos copiilor noștri. 

    

12 ani, o viață

    Vreme de 11 ani, aveam un gând de mirare de fiecare dată când realizam că suntem împreună de atâția ani: „Ia te uită! Cine ar fi crezut!”  Desigur tu ai crezut neclintit din prima clipă, dar eu, apostol fidel al lui Toma și Descartes, puneam totul sub semnul întrebării: „Oare vom reuși? ”

   Ultimul an a săpat în mine fără milă: ne jucăm de-a v-ați ascunselea cu un virus adaptat într-o țară cu un sistem sanitar supraîncărcat; ne luptăm cu insomnii care mușcă din sănătatea mentală; ne încredințăm copiii unui viitor despre care nu avem nici un indiciu că va fi ușor.  Acum mă bucur că reușim, în fiecare zi, acum.

----------------

Începusem acest post acum 5 luni și tot simțeam că îi lipsește ceva. 

Direcția 5 este una dintre plăcerile mele vinovate, un pic siropoși, un pic melancolici, întotdeauna găsesc ceva ce-mi place la ei - Îți mulțumesc