miercuri, februarie 28, 2018

Amintirile Crăciunurilor trecute de mult

    Eu stăteam la țară și nu cunoșteam pe nimeni - cine a auzit de PCR, pile-cunoștințe-relații, știe ce vreau să zic 😶. Nu aveam banane cumpărate de la casa de comenzi, nu aveam ciocolată și pâinea, în zilele bune, era înlocuită de turte coapte pe plită, altfel era mămăligă.
    Nu exista nimic pe cartelă, de fapt nu exista nimic, nici cartele și nici produse în magazinul ce purta pompos numele de ALIMENTARA (care, de altfel, era închis mai tot timpul).
    Exista un magazin de pâine deschis lunea, dar puteam cumpăra doar o pâine ca să ajungă la toata lumea.
    Lapte găseam în sat, dar eu nu puteam să-l beau – mi se făcea greață de la grăsimea lui (centrifugele pentru separat laptele de smântână au apărut mult mai târziu în colțul acela de țară); pe cel de la Alimentara (l-am gustat mai târziu, când ne-am mutat la oraș), în schimb, nu l-aș fi schimbat cu nimic: era degresat “până la sânge” și apoi îndoit cu apă sărată.
    Din cele 10-20 găini pe care le creșteam în curte, câteva plecau la “cooperativă”. Și mai era PORCUL. De fapt, de obicei, erau doi: un el și o ea.
    Plus nucile din nucul din curte și cireșele mici și amare din care facea bunica dulceață.
    Dar ce îmi amintesc despre masa de Craciun era munca în echipă: bunica, bunicul, mama, un unchi, două mătuși. Fiecare venea cu câte ceva (pâine de la București, cacao, zahăr, ulei, margarină și, cel mai important, orez). Și le transformau mamele/mătușile/bunica în diverse.
    De atunci știu să fac “icre false” (griș cu ceapă și maioneză). Știu cum din o linguriță de icre se făcea un lighean de salată de „icre”.
    Salata boef avea toate legumele din beci și carne de la o găina din supa cu găluști.
    Sarmalele le fac și acum cu 3 părți orez, 3 părți ceapă și o parte carne. Bune la gust, dar soțul se plânge întotdeauna că-s de post.
    Piesa de rezistență era, evident, cozonacul (cozonacii, că erau 15 - 17). Frământam într-un lighean maaare (aveam 10-12 ani) până nu-mi simțeam brațele. Apoi aveam pauză până creștea. Apoi puneam nuca în el (pregatită de seara), apoi în tăvi, lângă sobă la crescut, apoi pleca în curte la cuptorul de lut. Bunicul făcea focul în sobă și aștepta să se albească (nu credeam niciodată că negrul acela din cuptor se poate face alb și se făcea de fiecare dată).
    Sarmalele fierbeau pe plita sobei de afară, acolo unde, în mod normal, fierbeam cartofi pentru găini și porc, iar apoi erau mutate în cuptorul din care tocmai se scoteau cozonacii, și erau uitate acolo până dimineața.
    Îmi amintesc zăpada, mascații, pisica de lângă sobă, cartofii copți în jar și cartonul pe care îmi desenase bunicul o tablă de țintar pe care jucam cu boabe de fasole.

    De ce am înșirat toate astea astăzi aici? Pentru că afară ninge Crăciunește și a venit iarna, copiii au vacanță și doar calendarul e greșit. 


duminică, februarie 25, 2018

Pisica lui Dalai Lama, David Michie

    Am cumpărat cartea asta din curiozitate.

    În primul rând m-a atras titlul, apoi coperta (e o jumătate de pisică pe copertă!!!) și, în cele din urmă, sinopsisul a fost unul de succes.
Înfometată și demnă de milă, o pisicuță murdară este salvată din cartierele sărăcăcioase din New Delhi și are șansa unei vieți pe care nu și-o imaginase vreodată. Într-un sanctuar frumos care dă spre munții Himalaya acoperiți de zăpadă, ea își începe noua existență ca pisică a lui Dalai Lama
     Pare a fi o rețetă de succes.
     E o carte precum pisica de pe copertă: drăguță. Un pui de pisică salvat de Sfinția Sa își povestește începutul călătoriei spre bodhicatva (aluzie la bodhisattva - ființă iluminată) prezentând câteva dintre preceptele budismului într-un limbaj simplu și cu exemple concrete atât din lumea umană, cât și aplicate la existența ei de pisică.
 Principalul mod este de a trece de la centrarea pe sine la centrarea pe altii. este - cum spui tu - un paradox în care, cu cât ne concentrăm mai mult pe gândurile asupra binelui celorlalți, cu atât mai fericiți devenim. Numesc asta a fi egoist într-un mod înțelept.
***
 Pe cât posibil, este de folos să ne gândim la toate celelalte ființe ca fiind ca noi. Fiecare ființă caută să fie fericită. Fiecare ființă încearcă să evite suferința. Nu sunt obiecte sau lucruri care sa fie folosite pentru folosul nostru.
     Sunt câteva personaje, mai degrabă creionate decât bine conturate, în jurul cărora se învârte existența micului Rinpoche: Chogyal, Tenzin, doamna Trinci, Frank și, desigur, Dalai Lama. Doamna Trinci este preferata me (imediat după pisică, evident).
     E o carte potrivită pentru copiii ce abia intră în adolescență sau pentru oamenii ce nu iau adolescența și maturitatea chiar în tragic și își păstrează o fărâmă de copilărie.

vineri, februarie 23, 2018

noua ani, o viata

    După o vreme, deși mirarea ți-e la fel de mare, deși îți pare tot incredibil că ai găsit, în lumea asta mare,  un om atât de minunat care te completează așa de frumos, parcă nu mai găsești cuvinte care să exprime ce simți. Așa ajungi mut în fața minunii.
    Îți mulțumesc pentru fiecare zi pe care o trăiesc alături de tine!


PS: pare că anul acesta trebuie să plantăm o salcie 😉

miercuri, februarie 14, 2018

De îndrăgosteală


Simpli, simpli

    Pași simpli pentru a-ți asigura un aspect plăcut (sic).
  1. Hidratează-te - bea mai multă apă (nu foarte multă) și folosește cremă hidratantă! Hidratarea este esențială. Folosește crema hidratantă nu doar pe față sau pe mâini, ci și pe gât, pe brațe sau picioare.
  2. Nu abuza de alcool - alcoolul provoacă deshidratare și am vorbit deja despre importanța hidratării. Dacă te hotărăști totuși să bei băuturi alcoolice, crește și cantitatea de apă pentru a compensa deshidratarea.
  3. Poartă cercei - simplul fapt de a purta cercei îți dă un aspect mai „adunat”
  4. Folosește protecție solară - soarele este principalul responsabil de îmbatrânirea pielii
  5. Curăță-ți telefonul mobil zilnic - dacă te gândești pe unde îți folosești zilnic telefonul vei înțelege de ce curățarea lui cu un servețel dezinfectant este importantă. Până la urmă nu vrei ca orice să ajungă pe fața ta.


  6. Curăță-ți dinții - evident.
  7. Poartă (și) haine colorate - alb/negru/gri/maro sunt foarte comod de purtat, dar accente in culori puternice îți pot înveseli ziua.
  8. Vitaminizează-te - vitamina C, omega3,  coenzima Q10, viața în oraș are multe dezavantaje
  9. Stai dreapta - clar
  10. Dormi suficent - fiecare persoană are un necesar personal de odihnă. Acceptă-l-l și respectă-l!
  11. Fă un minim de exerciții zilnic - astfel mărești aportul de sânge/oxigen/nutrienți la nivelul pielii și o păstrezi sănătoasă

     

joi, februarie 08, 2018

Încă un bilanț

    Știu, știu, ianuarie e luna bilanțurilor dar, asta e, eu sunt mai înceată.

1. Cipici
2. Caciulă cu model brioche

3.  Fustă Bell Curve (prima fustă pe care am tricotat-o)


4. Cardigan

5.  Jachețică de copil (n-a ajuns la copilul pentru care a fost făcută pentru că a crescut prea repede, copilul)

6.Olilia (cel mai mare șal pe care l-am făcut vreodată, atât de mare că nu am încă o fotografie a lui întreg - poate în primăvara asta reușesc)

7.  Curcubeu pentru Ana (cel mai plăcut proiect din anul ce a trecut)

8. Capelet  (pentru mine, deși l-a împrumutat și Ana de câteva ori, până a fost gata al ei)

9. Mini Capelet

10. Căciulă cu urechi (mi-a plăcut atât de mult că am mai facut 3 în ianuarie 😉 )

luni, februarie 05, 2018

Cărțile din 2017

    Mi-am propus anul trecut să citesc 20 de cărți, am reușit să citesc 22 cu un total de 6691 de pagini.
    Cea mai scurtă dintre ele a fost „Șapte scurte lecții de fizică” de Carlo Rovelli (100). Cea  mai lungă a fost „Maestrul și Margareta”(520). Cea mai citită - de alții, eu am citit-o doar o dată - a fost „Scurtă istorie a timpului de la Big Bang la găurile negre” a lui Stephen Hawking. Cel mai citit autor al anului ce s-a scurs a fost Terry Pratchett.
    Fără prea multe comentarii, pentru că în ultima vreme cuvintele îmi ies greu, lecturile din anul care a trecut.
  1. Imagini mișcătoare - Terry Pratchett (preferata mea din anul cea trecut)
  2. Reciclopedia de povești -  Florin Bican și Matei Branea (cea mai proastă carte citită în 2017)
  3. Zei mărunți - Terry Pratchett
  4. Seniori și doamne - Terry Pratchett
  5. Bărbați sub arme - Terry Pratchett
  6. Domnul cu coasa - Terry Pratchett
  7. Maestrul si Margareta -  Mihail Bulgakov
  8. Palatul Puricilor - Elif Shafak 
  9. Stranii surate - Terry Pratchett
  10. The Colour of Magic - Terry Pratchett (pentru că am citit-o în engleză și Terry Pratchett folosește limbajul din plin mi s-a părut greoaie)
  11. Prin cele străinătățuri - Terry Pratchett
  12. Cine l-a ucis pe Palomino  Molero? - Mario Vargas Llosa
  13. Nemuritorul - Roger Zelazny
  14. Nouă prinți din Amber - Roger Zelazny
  15. Minciuni pe canapea - Irvin D. Yalom
  16. Domn al luminii - Roger Zelazny
  17. Pământul lung - Terry Pratchett, Stephen Baxter
  18. Gărzi, gărzi! - Terry Pratchett
  19. Șapte scurte lecții de fizică - Carlo Rovelli
  20. Scurtă istorie a timpului de la Big Bang la găurile negre - Stephen Hawking
  21. Jurnalul rusesc -  John Steinbeck
  22. Eleganța ariciului - Muriel Barbery
 Pentru 2018 am același țel: 20 de cărți.