Ziua Nationala - 2014

    Te nasti cu niste repere fixe in viata ta. Sunt date si nu poti sa le schimbi oricat de mult ti-ai dori si de oricate ori ai incerca sa te dai de trei ori peste cap.
    Esti copilul lui cutare (mama) si cutare (tata), cu putinele variatii posibile: se stie cine iti sunt parintii si ei au sentimente pozitive intre ei, se stie cine iti sunt parintii si ei au sentimente negative intre ei, se stie cine iti este unul dintre parinti sau nu. La fel bunicii, matusile si restul increngaturilor de sange in mijlocul carora se intampla sa apari. Unele intamplari sunt mai norocoase decat altele, altele sunt mai interesante, insa toate sunt imutabile.
    Poate sa-ti para bine de intamplarea care te-a adus fix acolo, poate sa-ti para rau, ori poate sa-ti fie perfect indiferent. Insa pana nu accepti realitatile respective nu poti evolua nicidecum. Cata vreme nu-ti stii radacinile esti ca o frunza purtata de vant, nu-ti folosesti atuurile si nu-ti contracarezi slabiciunile.
    Acelasi lucru este valabil si pentru nationalitatea pe care o avem. Cata vreme nu invatam sa nu ne fie rusine de cine suntem, n-o sa reusim sa iesim din fundul gropii in care ne tot ascundem de mai bine de jumatate de secol.
    Asa ca, pentru copiii mei (e incredibil cat de multe inveti sa accepti cand ai copii), spun astazi: La multi ani, Romania!

Maria si (i)realitatea regalitatii

    Sa scriu aici poate imi iese din minte urmatoarea insiruire de idei. 

    

    Se promoveaza tot mai des si cu voce mai tare (nu, inca nu ma simt amenintata) ideea revenirii Romaniei la statut de monarhie. 

    Si, ca orice om ce se stie echilibrat, am gasit de cuviinta sa incerc a ma lumina (inainte de a spune da, dom'le sa vie, sau ba, pardon, sa nu vie) asupra a ce inseamna reinstaurarea monarhiei in Romania de azi si cam cum ne-ar putea fi utila o astfel de masura (noua ca si tara, zic). 

    In paranteze fie spus, se vehiculeaza in egala masura si cu mult mai multa isterie ideea revenirii legionarilor ca forta politica in Romania. Dar aici nu ma simt inclinata sa aprofundez subiectul  pentru ca stiu sigur ca sunt impotriva. In principal din cauza lipsei de toleranta. A lor. 

    Ei bine n-am reusit. Dupa 3 zile de cautari si una de discutii pe forumuri care sustin ideea monarhiei nu stiu nici ce inseamna, nici cum ar/n-ar ajuta, nici ce-ar presupune. 

    In schimb stiu ca schimbarea asta este sustinuta in principal de oameni care sunt dezamagiti de actualul presedinte/prim ministru (si de cei de dinaintea lor), de slaba reactie a societatii civile si de clasa politica. 

    Si mai cred (ca n-am facut o explorare exhaustiva, ca sa fiu sigura) ca sustinatorii monarhiei sunt impartiti intre cei care au o pozitie de idealizare fata de monarhie (si considera anii regilor Carol I, Ferdinand si Carol al II-lea, eventual Mihai I ca fiind epoca de aur a Romaniei moderne) sau au o pozitie de genul "fie, hai sa o incercam si pe asta". 

    Desigur exista discutii referitor la cine e indreptatit sa se urce pe tronul Romaniei, dar asta nu m-a interesat foarte tare, pentru ca inca nu am inteles de ce sa existe un tron al Romaniei.

    

    Realistic vorbind, nu cred ca se va intampla. In primul rand in contextul politic international (wow ce cuvinte pompoase) nu cred ca o sa avem parte de o lovitura de stat care va instaura monarhia in detrimentul presedentiei si impotriva vointei majoritatii romanilor. Iar despre vointa majoritatii romanilor sunt sigura pentru ca cei care sustin monarhia folosesc cuvinte precum "hermeneutica regalitatii" si noi (poporul roman) am ales senator cam de fiecare data pe calul lui Caligula.