Obsesia zilei de azi (IX)

Tot ascult melodia asta de ceva vreme si nu prea am ascultat initial ce spune tanti acolo, dar azi: "let your hair loose, my dear" si "we'll cover the basis as we go" m-au facut sa zambesc. Sa va bucurati!

L. N. Tolstoi - Moartea lui Ivan Ilici

    La sfarsitul lunii mai am participat la o lansare de carte: Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai. Lansarea a fost mai mult pentru audiobook-ul cu acelasi nume in lectura lui Marian Ralea. Evenimentul in sine nu m-a impresionat in nici un fel. Alex a rasfoit cartea, a hotarat ca desenele nu-s suficient de colorate si le-a mai "accentuat" putin cu pixul sub privirea amuzata a lui Marian Ralea si sub privirea dezaprobatoare a lui Cristi.
    Alaturi de carte am cumparat si audiobook-ul pe care l-am pus deoparte  pana cand vom fi terminat de citit cartea (mai avem cateva capitole). Tot atunci am mai cumparat 3 alte audiobook-uri: Cartea cu Apolodor, de Gellu Naum, in lectura Dorinei Chiriac, Viata Domnului nostru, de Charles Dickens, in lectura lui Marian Ralea (pana acum preferata lui Alex) si (aici vroiam sa ajung) Moartea lui Ivan Ilici, de LN Tolstoi, in lectura lui Victor Rebengiuc.
    Moartea lui Ivan Ilici este o lectura obligatorie pentru tot omul pentru ca "Omul in general trebuie sa moara. El insa nu e om in general, el nu este Caius, el este Ivan Ilici."
    Pentru cei care au in preajma sau chiar in grija un om care "trebuie sa moara" cartea asta le ofera o farama de intelegere, un strop de lumina asupra felului in care sentimentul mortii iminente schimba un om. Despre cum sfarsitul schimba perceptia asupra vietii, asupra timpului, asupra valorilor. Si mai ales de ce, pe patul mortii oamenii par meschini, rautaciosi.
    Ivan Ilici e "un om care a avut intodeauna un trai placut, cuviincios, conform cu regulile societatii." Si mai bine de jumatate din carte ne ilustreaza cum, intr-adevar, a respectat toate regulile societatii. Cum a crescut, a mers la scoala, si-a construit cariera, nici prea autoritar, nici prea prietenos. Cum s-a insurat si a avut copii. A fost tot timpul aprobat de societate. Cuviincios. Am simpatizat cu Ivan Ilici desi l-am dezaprobat in incercarea lui de a fi mereu pe placul celorlalti si de a nu se intreba ce-i bine pentru el.
    Apoi incepe lungul si durerosul proces de acceptare a mortii. Pare ca viata lui Ivan Ilici nu i-a adus nici o implinire si ca, de fapt, momentul pentru care a trait inca nu s-a intamplat. Iar acum, iata, vine moartea, si ii rapeste implinirea. El stie, ca noi toti de altfel, ca trebuie sa moara, dar nu chiar acum.
    Am incercat sa ma asez in locul lui Ivan Ilici si m-am infiorat: desi nu mi-am trait viata "cuviincios, conform cu regulile societatii", desi ma simt implinita, stiu ca trebuie sa mor, dar nu chiar acum.

Da

Obsesia zilei de azi (VIII)

Enjoy!

maybe SMART, maybe not - fifth milestone

    - o poza pe zi pentru ai mei -  luna mai a avut 31 de zile, ar fi trebuit deci sa am postate in contul cu pricina 31*3 poze. Am 81.
    - permis de conducere - Nu.(si n-am nici o intentie momentan)
    - o carte/ luna (at least) -  Hanif Kureishi: Budha din suburbie
    - OCA - pending
    - coafor macar de 4 ori pe an - pending
    - dentist (grin) - pending
    - (macar) o iesire pe luna din orasul fara personalitate (aka Bucuresti)- Vama-Veche * Kaliakra * Balcic
    - sa folosesc masina de cusut (:p) - Da.
    - tocuri mai des - Nu.
    - make-up (:p) - Da
    - sa rad mai mult - :)

Ce-am mai facut:
* am fost la picnic
* am avut petrecere aniversara
* am fost la Masina Timpului si la Abecedino la Muzeul de Geologie
* am fost la ziua Mariei care ne-a surprins cu un teatru de papusi

* am fost la Circ
* am avut serbare la gradinita

Timp impreuna - 1 mai 2010

    Ultima data am vazut magnolii infloriti la inceputul lunii mai in curtea Manastirii Curtea de Arges. Imi amintesc ca eram foarte incantata pentru ca in Bucuresti incepusera sa se scuture deja si inca nu ma bucurasem deplin de ei.
    Ne-am bucurat de soare, de florile de piatra de pe manastire si de florile raspindite prin iarba.
    Am povestit legenda si am cautat locul marcat pe peretele manastirii.
    Ne-am odihnit pe treptele bisericii si apoi ne-am plimbat in parcul din jurul Izvorului Mesterului Manole.
    Apoi am poposit pe un deal, la umbra unei paduri, unde am mancat ce ne-am adus de-acasa, am stat la soare, ne-am alergat, am inaltat zmee (sau macar am incercat) si ne-am simtit minunat impreuna.

(Vama Veche - Kaliakra - ) Balchik

Continuare de aici.
    Despre Balcic stiam ca adaposteste un castel ce a fost opera si resedinta Reginei Maria in perioada in care Cadrilaterul a apartinut Romaniei si auzisem doar de bine despre el asa ca el a fost obiectivul minivacantei noastre. Se ajunge usor la castel si la gradina botanica ce-l inconjoara, drumul e frumos, asfaltat, liber (ploua, deci ar fi o explicatie) si bine semnalizat. Parcarea e cam scumpa dar nu prohibitiva. Pe de alta parte iesirea din Balcic catre Romania este o aventura.
   Castelul e micut, romantic (mi s-a parut mie, de altfel poarta numele "Cuibul Linistit") si bine exploatat de vecinii nostrii bulgari. Gradina botanica este imensa, bogata, ingrijita si foarte-foarte frumoasa. Prin gradina mai sunt raspandite cateva vile ("Sageata Albastra", "Moara", "Salon", "Suita", "Ciuperca", "Izbanda"), o bisericuta, un templu al apelor, o cascada, gradini tematice (Gradina Englezeasca, Gradina Ghetsemani, Gradina Labirint, Gradina lui Allah), ca sa enumar doar cateva din obiectivele din complex. Fiecare punct este dotat cu un panou explicativ in 3 limbi printre care si romana. Exista unul sau doua restaurante unde iti poti recapata puterile, o multime de bancute pe care te poti odihni, o crama amenajata in vila Sageata Albastra unde se fac degustari de vinuri excelente, o sala de conferinte amenajata intr-una din vilele din complex.
(click pe poze le face mai mari)