marți, noiembrie 20, 2007

amintiri din vremuri trecute/sensibilitati de azi

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
si nu ucid
cu mintea mea tainele, ce le-ntalnesc
in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taina.

Si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,
asa imbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i nenteles
se schimba-n nentelesuri si mai mari
sub ochii mei -
caci eu iubesc
si flori, si ochi, si buze, si morminte.

Lucian Blaga



     La asta ma gandeam de dimineata in timp ce coboram, cu niste muzica de ciudata in urechi, scarile metroului la Gorjului. Pe jumatate inghetata de frigul de afara, pe jumatate incalzita de drumul pana si de la gradinita. Cu gandul la o modalitate de a reusi sa comunic cu educatoarea copilului pentru a afla cumva ce face el in cele 4 ore pe care le petrece acolo. Si dintr-una in alta am ajuns sa ma gandesc la incapacitatea mea de a relationa cu oameni noi sau cu situatii noi, la felul in care imi traiesc viata intr-o lume usor separata de a celorlalti si care neaga de multe ori lucrurile care nu-mi plac sau care ma dor fara sa pot sa le alterez. Are un fel de farmec, dar pe de alta parte are o multime de neajunsuri.
     Acum incerc sa-mi reasez viata pe alte cursuri si descopar cat de dependenta sunt de altii, cat de greu imi e sa adresez o intrebare unui necunoscut daca in raspunsul la acea intrebare zace o solutie pentru problemele mele. Si ma intreb cateodata de ce. Daca altcineva pune intrebarea respectiva si imi furnizeaza raspunsul gasesc solutii, drumuri, idei. Indiferent daca raspunsul imi e favorabil sau nu. Dar simplul fapt de a intreba pe cineva necunoscut ceva ma inspaimanta pana la blocare. Sunt obsedata de faptul ca nu voi reusi sa gasesc limbajul comun care il va face pe cel din fata mea sa inteleaga ce intreb inainte de a depasi numarul de cuvinte care imi asigura atentia lui. Si intru in panica inainte de a deschide gura. Si ma simt ridicol. Iar de cele mai multe ori mi se umezesc ochii.

Ciudate mecanisme are mintea....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu