- Vreau sa te vad, batu ea din piciorul invelit in catifeaua albastra a condurului. Buzele tale trebuie sa depuna o atingere placuta in mijlocul fruntii mele in asa fel incat toate ridurile adunate peste zi sa fie intinse printr-o atingere catifelata si electrizanta totodata
Din ochi incepura sa-i curga lacrimi care pe masura ce se prelingeau pe obrajii ei trandafirii si placuti la atingerea buzelor se transformau in cristale curate si stralucitoare. Insa, pentru ca nu era nimeni acolo sa-i mangaie parul, cristalele se rostogoleau haotic pana cadeau la picioarele ei si se spargeau in mii de farame, stropindu-i cu stropi de lumina condurii catifelati si albastii.
-Oceanul de lacrimi al lui Alice, se gandi ea, dar oare unde este iepurele alb cu ochi rosii si manusi din piele de caprita? El ar stii ce sa faca cu ele
- Hm, de nu mi-as fi uitat bagheta acasa... acum as putea... as putea? da, as putea sa zbor pana langa iubitul meu si, nevazuta si nestiuta de nimeni, sa-i invalui umerii cu o invelitoare vrajita care sa-l intareasca
- Oare? Sa incerc? am vazut un carabus, trecea grabit printre firele de iarba, as putea sa-l rog sa alerge de indata... sau un porumbel... dintre cei care ma intampina in fiecare dimineata in bucatarie. Poate cel care ma cearta cand ma trezesc tarziu. El s-ar descurca sa insele paznicii si sa ajunga pana la iubitul meu. El isi munceste fruntea cu ganduri marete dar n-ar putea trece cu vederea un porumbel ce-l ciuguleste de ureche. Iar porumbelul meu, indraznet cum e, ar stii sa-i spuna ca nu-i drept sa lasi printesa sa se ofileasca si cristalele sa se iroseasca pe niste conduri de catifea. Iubitul meu ar zambi atunci si ar zori lucrarile in asa incat sa ajunga sa-mi dea o raza de lumina din privirea lui stralucitoare si ar prinde forte proaspete la gandul ca domnita ce-i locuieste inima il asteapta cu arome si gingasii noi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu