vineri, septembrie 18, 2009
Dureri
Nu mi-am tinut niciodata mezinul in brate. Nu l-am auzit plangand. Nu l-am alaptat. Nu l-am spalat. Nu l-am plimbat. N-a stat niciodata in caruciorul pe care i-l alesesem cu dragoste. I-am zambit. L-am sarutat. I-am spus cat de mult il iubesc. L-am tinut de mana. I-am mangaiat piciorusul. Nu mirosea dumnezeieste a lapte si a suflet cum miros bebelusii, ci a medicamente si a durere. Ne-am privit de cateva ori. I-am fost mama?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Da.
RăspundețiȘtergereDin momentul in care realizat ca sunt insarcinata cu primul copil m-am intrebat de ce varsta noastra incepe sa fie calculata din momentul nasterii? Ar trebui calculate si lunile dinainte. Pentru ca suntem mame si cand ne purtam copiii in pantec.
Vei fi mereu mama lui. Asa cum tu te vei gandi mereu la el ca la celalalt copil al tau.
Da, si chiar o mama f. buna!
RăspundețiȘtergerePutere in continuare Maria! Putere ptr. tine si ptr. Alex!
Te imbratisez!
Alina
Absolut. Dragostea dintre mama si copii nu se masoara numai in unitati de timp sau gesturi concrete. Mihai a simtit dragostea neconditionata care l-a adus in aceasta lume, iar atingerea si privirea ta i-au alinat mult suferinta. Din pacate, nu exista cuvinte care sa iti aline sufletul de mama si plang alaturi de tine. Mult curaj!
RăspundețiȘtergereIulia (Iulia P. pe DC)
Cea mai buna mama din lume!
RăspundețiȘtergere