joi, mai 31, 2012
miercuri, mai 30, 2012
marți, mai 22, 2012
Fundatia - Isaac Asimov
Fundatia este grupul de oameni de stiinta pe care se bazeaza intregul univers in lupta cu haosul.
Dupa mii de ani de dezvoltare si progres, civilizatia umana si-a atins punctul culminant si a inceput declinul. Intuitiv, toata lumea il simte, dar Hari Seldon a pus la punct o stiinta, psihoistoria, cu care poate demonstra matematic acest fapt. Ba mai mult, folosind predictii statistice, el este sigur ca se pot intreprinde actiuni care sa conserve cunostintele (stiintifice) acumulate si sa asigure o perioada de haos cat mai scurta: 1000 de ani in loc de 30000.
Astfel, cativa oameni de stiinta ajung pe Terminus (cea mai indepartata planeta de centrul Imperiului) ca sa alcatuiasca Enciclopedia Galactica.
Un amanunt demn de mentionat este ca Fundatia descrie strict o lume a barbatilor. Nu exista nicaieri o referire ca femeile nu au acces in mediu academic, dar ele pur si simplu nu exista in roman. Nu exista nici un personaj feminin demn de a fi mentionat. De altfel, Isaac Asimov spunea in unul din eseurile sale ulterioare (Gold: Women and Science Fiction) ca in intreaga sa cariera s-a ferit de personajele feminine din cauza ca nu stia ce sa faca cu ele.
Cu toate astea Fundatia ramane un roman clasic, bine inchegat, si usor de citit pe care il recomand din suflet.
Dupa mii de ani de dezvoltare si progres, civilizatia umana si-a atins punctul culminant si a inceput declinul. Intuitiv, toata lumea il simte, dar Hari Seldon a pus la punct o stiinta, psihoistoria, cu care poate demonstra matematic acest fapt. Ba mai mult, folosind predictii statistice, el este sigur ca se pot intreprinde actiuni care sa conserve cunostintele (stiintifice) acumulate si sa asigure o perioada de haos cat mai scurta: 1000 de ani in loc de 30000.
Astfel, cativa oameni de stiinta ajung pe Terminus (cea mai indepartata planeta de centrul Imperiului) ca sa alcatuiasca Enciclopedia Galactica.
Un amanunt demn de mentionat este ca Fundatia descrie strict o lume a barbatilor. Nu exista nicaieri o referire ca femeile nu au acces in mediu academic, dar ele pur si simplu nu exista in roman. Nu exista nici un personaj feminin demn de a fi mentionat. De altfel, Isaac Asimov spunea in unul din eseurile sale ulterioare (Gold: Women and Science Fiction) ca in intreaga sa cariera s-a ferit de personajele feminine din cauza ca nu stia ce sa faca cu ele.
Cu toate astea Fundatia ramane un roman clasic, bine inchegat, si usor de citit pe care il recomand din suflet.
luni, mai 07, 2012
marți, aprilie 24, 2012
Eat ,love, pray - Elizabeth Gilbert
Titlul complet este "Eat, Love, Pray: One Woman's Search for Everything Across Italy, India and Indonesia" sau, pe romaneste, "Mananca, roaga-te, iubeste. O femeie cauta lucrurile cu adevarat importante in Italia, India si Indonezia"
Am citit cartea cu vocea si imaginea Juliei Roberts in minte. Apucasem sa vad cateva secvente din filmul omonim si mi s-a parut perfecta in rolul americancei rasfatate in cautarea sensului vietii.
La 32 de ani Elizabeth Gilbert are tot ce crede ca isi doreste: un sot, o cariera, o casa, prieteni. Dar in toate astea se simte straina. Nu exista legaturile ce par a face din ceilalti "oameni fericiti".
Prima ei reactie este sa incerce sa schimbe dramatic ceva: sa divorteze. Nu foarte hotarata, pentru ca nu tine neaparat sa lamureasca lucrurile in casnicie. Se muta, intra intr-o alta relatie. Se tot invarte in jurul cozii fara sa reuseasca sa umple golul.
Asa ca isi ia o vacanta, un an, si pleaca in Italia (in teorie sa invete limba italiana, dar ajunsa acolo pare a se concentra mai mult pe mancare), in India (sa mediteze la un ashram) si in Bali (pentru ca e frumos, sau cel putin asta a fost senzatia mea).
Exista cateva momente profunde in carte, dar in mare este o carte reprezentativa pentru tipul de femeie "Cosmo" (sau orice alta revista glossy preferati) cu care nu m-am putut identifica niciodata (la momentul actual pentru ca am o viata plina, iar mai in tinerete probabil pentru ca n-am dispus de fonduri suficiente).
Am citit cartea cu vocea si imaginea Juliei Roberts in minte. Apucasem sa vad cateva secvente din filmul omonim si mi s-a parut perfecta in rolul americancei rasfatate in cautarea sensului vietii.
La 32 de ani Elizabeth Gilbert are tot ce crede ca isi doreste: un sot, o cariera, o casa, prieteni. Dar in toate astea se simte straina. Nu exista legaturile ce par a face din ceilalti "oameni fericiti".
Prima ei reactie este sa incerce sa schimbe dramatic ceva: sa divorteze. Nu foarte hotarata, pentru ca nu tine neaparat sa lamureasca lucrurile in casnicie. Se muta, intra intr-o alta relatie. Se tot invarte in jurul cozii fara sa reuseasca sa umple golul.
Asa ca isi ia o vacanta, un an, si pleaca in Italia (in teorie sa invete limba italiana, dar ajunsa acolo pare a se concentra mai mult pe mancare), in India (sa mediteze la un ashram) si in Bali (pentru ca e frumos, sau cel putin asta a fost senzatia mea).
Exista cateva momente profunde in carte, dar in mare este o carte reprezentativa pentru tipul de femeie "Cosmo" (sau orice alta revista glossy preferati) cu care nu m-am putut identifica niciodata (la momentul actual pentru ca am o viata plina, iar mai in tinerete probabil pentru ca n-am dispus de fonduri suficiente).
vineri, aprilie 20, 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)