Anxietatea. Cum să (7)

    Nu există o soluție universală pentru toate formele de anxietate. Poate doar respirația. Respirația eficientă este cel mai la îndemână instrument pe care îl pot folosi împotriva anxietății.

    Deși respirăm de când ne-am născut (majoritatea dintre noi) nu toți o facem eficient. Am învățat această metodă acum mai bine de 20 de ani într-un loc în care nu mă așteptam să învăț asta: la biserică.

    Aveam cam 13-14 când un domn (cred că era medic) a ținut un seminar despre cum să respirăm corect. Probabil el a mai vorbit și despre alte lucruri (pentru că seminarul a durat vreo 3 ore) dar eu îmi amintesc doar cele 10-15 minute despre respirație.

   Respirația asta profundă e un fel de „panaceu universal”. Pentru că în situații diferite respirăm în mod diferit (mă gândesc la teamă, bucurie, furie, entuziasm - o gamă largă de emoții și gânduri) putem să folosim acest instrument și în sens invers: respirând calm îi transmit creierului că sunt calmă. Și funcționează.

    Respirația eficientă implică abdomenul, nu doar pieptul. Este adâncă, lentă și ritmică. Atunci când inspir imping abdomenul în afară pentru a trage diafragma în jos și a lărgi cutia toracică, atunci când expir împing abdomenul în interior spre coloana vertrebrală.

    Pentru a lupta cu atacurile de anxietate este recomandat următorul ritm: 4-7-8. Trag aer pe nas încet în timp ce număr până la 4, având grijă să extind cutia toracică împingând abdomenul în afară.    Păstrez aerul înăuntru numărând până la 7. Expir și mai lent, pe gură, în timp ce număr până la 8.
    Nu îmi va ieși din prima 4-7-8. Am nevoie să exersez: păstrez aerul mai mult timp decât mi-a luat să-l inspir, expir o perioadă și mai lungă și îmi folosesc abdomenul.


Anxietatea. Cum să (1)
Anxietatea. Cum să (2) 
Anxietatea. Cum să (3)
Anxietatea. Cum să (4)
Anxietatea. Cum să (5)
Anxietatea. Cum să (6)

Cartea de pe noptieră - Miercurea fără cuvinte

MFC

S-a deschis bobocul - Miercurea fara cuvinte

MFC

Anxietatea. Cum să (6)

   

    Evident, obișnuința e o a doua natură. O mare parte din temerile mele și din reacțiile mele anxioase vin din convingeri, credințe și obișnuințe de care nu sunt conștientă.

    Exemple de convingeri care pot genera anxietate:

1. Munca mea îmi cere să mă gândesc în mod constant la tot ce poate merge rău pentru a preîntâmpina întârzieri și eșecuri.
2. Mintea mea este ca un pom de Crăciun - creativă și plină de idei noi non-stop.
3. Eu sunt liantul care ține familia împreună. Este esențial ca eu să planific și să mă gândesc la nevoile tuturor.
4. Așa am fost dintotdeauna.

    Sau lucruri mai subtile:

1. Părinții mei erau tot timpul îngrijorați. Simt că așa ar trebui să fiu.
2. Întotdeauna am fost foarte sensibilă și intuitivă. Asta mă face specială. Atunci când mă simt îngrijorată am o premoniție și n-aș vrea să o ignor.
3. Am crescut într-o familie religioasă unde am fost învățată să evit îndoiala. Intr-un fel, nu vreau să mă întreb dacă îngrijorările mele sunt sau nu justificate. Poate că sunt și nu-mi dau seama.
4. Am crescut jurându-mi să nu fiu alcoolică/depresivă/isterică/autoritară ca cineva din familia mea. Dacă nu sunt super-atentă întotdeauna mi-e teamă că voi călca pe urmele lor.
5. Grijile sunt felul meu de a arăta că îmi pasă.
6. Nu cred că merit să mă relaxez.

    Atunci cînd astfel de gânduri stau la baza acțiunilor mele sau la baza șirului de gânduri pe care le rumeg, trebuie să le etichetez ca alarme false și să le las să plece. În moderație și cu intenție, astfel de gânduri pot fi utile, însă atunci când mă împiedică să mă bucur de ceea ce am și de ceea ce trăiesc trebuie să fie date deoparte.

Anxietatea. Cum să (1)
Anxietatea. Cum să (2) 
Anxietatea. Cum să (3) 
Anxietatea. Cum să (4)
Anxietatea. Cum să (5)

Explozii - Miercurea fără cuvinte

Anxietatea. Cum să (5)

    Ignor-o!
    Sună de nerealizat la început, până când realizez că este ca un film pe care l-am mai văzut de o mie de ori.
    Simptomele fizice ale anxietății sunt ca un film pe care l-am văzut de un milion de ori. E drept că nu am avut un milion de atacuri de panică până în prezent, dar reacțiile fizice respective le-am mai avut în mii de situații și au fost acceptabile sau chiar au trecut neobservate.

Bătăi de inimă accelerate: 10 minute pe bicicletă sau 3 etaje urcate pe scări și inima mea bubuie.
Transpirație: 5 minute într-un autobuz din București în luna iulie
Respirație accelarată: din nou, 3 etaje pe scări
Tremuratul mâinilor: văruitul bucătăriei sau orice altă activitate fizică ce implică mâinile (prășitul într-o zi de vară, purtatul bebelușului în brațe într-o noapte dificilă)

    Este important să realizez că atunci când mă panichez sau am un atac anxios, încarc senzații fizice altfel normale cu semnificații tragice.
    Așa că data viitoare când voi avea un atac de anxietate sau de panică pot să îmi amintesc că acele senzații fizice nu trebuie să mă sperie. Le-am mai experimentat și în situații calme și nu trebuie să mă concentrez pe ele.

Anxietatea. Cum să (1)
Anxietatea. Cum să (2) 
Anxietatea. Cum să (3)  
Anxietatea. Cum să (4)

Anxietatea. Cum să (4)

    Când anxietatea își face apariția, îmi întrerupe ritmul zilei. Cum frica și anxietatea nu sunt acțiuni raționale, încercarea de a le explica sau de a le analiza mental nu ajută. La fel, nu mă ajută nici să mă enervez pe propria-mi persoană sau să-mi adresez cuvinte și etichete înjositoare.
    Mare parte din temerile și îngrijorările neîntemeiate pe care le resimt vin în momente în care mintea mea bântuie de capul ei. Am această tentință de a retrăi evenimente nerezolvate din trecut sau de a imagina scenarii îngrozitoare pentru viitor. Acesta este și motivul pentru care stau departe de canalele TV de știri, de filmele horror, ba chiar și de drame - încerc să nu hrănesc această latură prăpăstioasă a mea.

    Cum pot recăpăta controlul într-un moment de anxietate?

1. etichetez grijile neîntemeiate ca fiind exact așa - neîntemeiate.
2. respir controlat.
3. aplic tehnica celor cinci simțuri

    Tehnica celor cinci simțuri  are rolul de a-mi aduce mintea înapoi în prezent și de a o ancora în realitatea imediată prin cele 5 simțuri pe care le am: văz, simț tactil, auz, miros și gust.

• Încep prin a respira adânc.
• 5 - văz - privesc 5 lucruri pe care le pot vedea și le numesc. Spre exemplu: cana cu cafea, strugurelul de buze, pixul, telefonul, pachetul de șervețele (acestea sunt 5 dintre lucrurile care sunt la mine pe birou acum).
• 4 - tactil - numesc 4 lucruri pe care le pot percepe tactil în acest moment. Spre exemplu: cercelul din urechea dreaptă, ceasul de la mâna stângă, căldura laptopului sub palme, materialul cămășii pe piele.
• 3 - auz - identific 3 sunete pe care le aud acum - pașii unui trecător pe hol, aparatul de cafea, o ușă închizându-se.
• 2 - miros - identific două arome pe care le pot simți: mirosul cafelei, mirosul ojei. Dacă nu percep nici un miros în locul în care sunt pot să mă duc să miros ceva (o floare, un parfum, ceva care îmi place). Dacă sunt într-o situație în care nu mă pot deplasa (cum ar fi într-o ședință, în timpul aterizării avionului) pot să numesc în gând două mirosuri care îmi plac sau îmi produc o stare de comfort (în mod ciudat pentru mine unul dintre mirosurile confortabile este mirosul de cartofi fierți).
• 1 - gust - numesc un gust pe care îl simt. În momentul acesta pentru mine ar fi gustul cafelei pe care tocmai am băut-o. Dacă nu pot identifica nici un gust pot să mă gândesc la un gust favorit (cartofi fierți, înghețată de alune, orice).
• Respir din nou.

    Pot aplica toți pașii sau pot alege doar unul dintre ei, oricare dintre simțuri mă poate aduce în prezent. Și partea cea mai bună este că am întotdeauna simțurile cu mine.

-----
Anxietatea. Cum să (1)
Anxietatea. Cum să (2) 
Anxietatea. Cum să (3)