vineri, noiembrie 29, 2013

Ce-am mai facut (10)

    Cand aveam aproape 5 ani, bunica m-a invatat sa tricotez. Tot de pe-atunci si tot de la ea, stiu si sa cos goblenuri sau modele in punct de cruce sau orice alte decoratiuni poti sa mai faci cu acul si ata. Si tot din iarna respectiva imi amintesc si ultima intalnire cu razboiul de tesut. In anii care au urmat bunica a devenit din ce in ce mai intepenita si n-a mai putut sa teasa. 
    Intorcandu-ma la tricotat, faptul ca am invatat aceasta indeletnicire in casa bunicilor intr-o perioada relativ calma a vietii, intr-o iarna cu zapada afara, foc prietenos in soba si o pisica incolacita in brate, a transformat tricotatul intr-o relaxare. Atunci cand tricotez ma simt in siguranta, calma si senina. Nu pot sa tricotez si sa fiu nervoasa in acelasi timp. Indiferent cat sunt de infuriata, dupa cateva ochiuri se asterne asupra mea calmul si acceptarea. 
    Acestea fiind spuse, e limpede de ce am tricotat cu spor in ultima perioada :). 
    Inainte de internarea in spital am facut, in doua zile, esarfa neagra dintr-un ghem de "ceva" pe care il aveam de atata timp ca nici nu-mi amintesc ce-a fost inainte (mai toate ghemele pe care le am prin casa sunt din lucruri trecute pe care le-am desfacut pentru a le transforma in altceva). Esarfa are un model foarte interesant cu ochiuri cazute, dar culoarea inchisa nu o ajuta sa iasa in evidenta in fotografii. Mie imi place mult si am tot purtat-o pana cand am terminat-o pe cea alba, care e acum in topul preferintelor.
    Esarfa alba am tricotat-o in spital. Ce poti face in timp ce astepti sa intri in operatie ca sa nu intri in panica? Urmaresti modelul nu foarte complicat si mereu in crestere al esarfei Gallatin.  Ce faci dupa ce ai iesit din operatie, ti-ai recapatat coerenta dar nu poti sa te ridici din pat? Urmaresti modelul nu foarte complicat si mereu in crestere al esarfei Gallatin
    Floarea rosie trebuia sa fie ceva mai mica, dar am uitat cum se face si am improvizat si, trebuie sa recunosc ca, imi place mai mult ce a iesit asa. 

    In zilele pe care le-am petrecut acasa, dupa ce am parasit spitalul mai sus mentionat, am brodat un sarafan de blug al Anei de care ea nu vroia sa se apropie. L-am facut mai "de fete". Ii place cum arata, dar tot nu vrea sa-l imbrace :)). Caciulita alba cu floricica rosie si nasture alb insa este in topul preferintelor.

    Am avut si rateuri, cum ar fi caciulita portocalie din fir Flavia pe care nu l-am pus in doua si, ca urmare, caciula nu si-a pastrat forma la spalat ci s-a scurtat si largit, asa ca am desfacut-o si am refacut-o cu firul in doua, dar inca n-am o poza cu noua caciula. Si caciula lui Alex a devenit mica dupa doua saptamani de purtat. Nu stiu de ce, nu e un fir nou ca sa pun micsorarea pe seama faptului ca "a intrat la apa" si imi vine greu sa cred ca lui Alex i-a crescut atat de mult capul intr-o luna. Poate asa se reaseaza lana respectiva. Inca n-am desfacut-o pentru ca nu stiu daca mai am cu ce sa o maresc.

    Toate caciulitele sunt lucrate de jos in sus, circular, fara cusaturi.

Un comentariu:

  1. Ce dragut. Mi-ar placea tare mult sa stiu si eu sa tricotez si sa fac lucruri atat de dragute!

    RăspundețiȘtergere