Personal, am o relatie foarte ciudata cu sosetele: imi place sa le privesc, imi place sa le cumpar, imi place sa le fac (mai nou), dar urasc sa le port. Al meu sot, insa, iubeste sosetele si se bucura de orice pereche noua pe care o primeste.
Am citit de-a lungul anilor un munte de informatii referitor la ce si cum trebuie sa masori atunci cand tricotezi ceva, asa incat la final sa ai un obiect de imbracaminte care ti se potriveste ca marime. Insa, cumva, intre momentul masurarii si tricotarea obiectului, numerele se distorsioneaza in mintea mea si obiectul iese, invariabil, mai mare decat ma asteptam. Ca urmare, singura metoda care functioneaza este proba in timpul lucrului. Sosetele tricotate "toe-up" (de la varf) au aceasta calitate extraordinara - pot fi probate in timpul lucrului.
Amy Swenson a conceput o reteta care poate fi aplicata oricarui tip de fir, de model, de andrele. Pleci de la cateva masuri simple ale piciorului pe care trebuie sa se potriveasca soseta si de la dimensiunile mostrei de model cu care vrei sa lucrezi si calculezi (destul de elementar) cate ochiuri, randuri, inmultiri trebuie sa faci ca sa obtii o soseta perfecta.
Am folosit un fir subtire de lana colorat (self-striped) si andrele nr 2. Mi-ar fi placut niste andrele mai subtiri pentru ca soseata sa iasa mai stransa pe picior insa nu am gasit la merceriile pe care le-am avut la indemana. Intre timp, Roberta a fost super generoasa si mi-a trimis si andele mai subtiri (nici nu credeam ca exista) asa ca urmatoarele sosete vor fi mult mai stranse pe picior. Multumesc, Roberta!
Pe de alta parte, aceasta pereche a fost facuta pentru a fi purtata in timpul somnului asa ca lejeritatea este un plus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu