Tuesday (11)

Photo by Katarzyna Grabowska on Unsplash

    De fapt

    Apar eu. Apare ea. Ei, și ce?
    Umbrele noastre se culcă sub sfeșnice,
    iar sfeșnicele pot fi de aur, de argint sau de cupru.
    Apar eu. Apare ea. Apare un cuplu?

    Pe afară și pe dinăuntru se întâmplă în permanență ceva.
    De parcă hoinărește fără braț secera care ne va secera.
    Dar noi apărem mereu. Apare ea. Apar eu.
    Apar într-o plasă cartofii ce nu se visează pireu.

    Cinăm. Ne sărutăm. Probabil, cineva e Iudă.
    Dar ce mai contează trădarea atunci când carnea e nudă?
    Oricum, chiar și după trădare e programată-nviere.
    Somnul consumă cafea, iar nesomnul își ia somnifere.

    Nu avem deșteptător, probabil că nu avem nici deșteptare.
    Ne trezește transportul urban ce la orele șase apare.
    Apare ea. Apar eu. Dejunul. O mică ceartă.
    Aceasta e, de fapt, dragostea. Restul e literatură și artă.

Vsevolod Ciornei
Cuvinte și tăceri, 2015