miercuri, septembrie 08, 2021

12 ani, o viață

    Vreme de 11 ani, aveam un gând de mirare de fiecare dată când realizam că suntem împreună de atâția ani: „Ia te uită! Cine ar fi crezut!”  Desigur tu ai crezut neclintit din prima clipă, dar eu, apostol fidel al lui Toma și Descartes, puneam totul sub semnul întrebării: „Oare vom reuși? ”

   Ultimul an a săpat în mine fără milă: ne jucăm de-a v-ați ascunselea cu un virus adaptat într-o țară cu un sistem sanitar supraîncărcat; ne luptăm cu insomnii care mușcă din sănătatea mentală; ne încredințăm copiii unui viitor despre care nu avem nici un indiciu că va fi ușor.  Acum mă bucur că reușim, în fiecare zi, acum.

----------------

Începusem acest post acum 5 luni și tot simțeam că îi lipsește ceva. 

Direcția 5 este una dintre plăcerile mele vinovate, un pic siropoși, un pic melancolici, întotdeauna găsesc ceva ce-mi place la ei - Îți mulțumesc