A Slip of the Keyboard: Collected Non-Fiction - Terry Pratchett

    Am citit cartea asta acum 5 ani și am găsit, zilele trecute, câteva poze cu citate care mi-au atras atenția.

    A Slip of the Keyboard: Collected Non-Fiction este o colecție de articole scrise și publicate de Terry Pratchett de-a lungul anilor. Scrisul lui este minunat și profund și amuzant, chiar și atunci când scrie non-ficțiune. Modul în care a observat viața și oamenii este unic, un talent pe care l-a folosit pentru a scoate în evidență nedreptățile și prostia frecventă a lumii în care trăim

 

----   

We categorize too much on the basis of unreliable assumption. A literary novel written by Brian Aldiss must be science fiction, because he is a known science fiction writer; a science fiction novel by Margaret Atwood is literature because she is a literary novelist. Recent Discworld books have spun on such concerns as the nature of belief, politics and even of journalistic freedom, but put in one lousy dragon and they call you a fantasy writer.

***

Fun pretends to be about enjoyment, but is merely about the attempt. In search of fun, people pull themselves towards places that advertise fun, but they are probably to be avoided since, in my recollection, fun means trudging around a soaking wet seaside town wearing plastic raincoats that, no matter what you do, always smell of fish. All right, maybe I'm only having fun with you? But these islands of ours have the richest language in the world, mostly because we stole useful words from everybody else, besides frantically inventing new ones ourselves. 

 ***

[..], but it's such a wonderful day that you have to be glad to be born and don't even mind other people having been born either

Culori - Miercurea fără cuvinte

MFC

Primăvară - Miercurea fără cuvinte

MFC

Pe alți pereți - Miercurea fără cuvinte

MFC

Pe pereți - Miercurea fără cuvinte

MFC

Primăvară - Miercurea fără cuvinte

 

MFC

Galileo Galilei - Miercurea fără cuvinte

Photo by wgbieber on Pixabay

Photo by Uriel Soberanes on Unsplash

MFC

Tuesday (11)

Photo by Katarzyna Grabowska on Unsplash

    De fapt

    Apar eu. Apare ea. Ei, și ce?
    Umbrele noastre se culcă sub sfeșnice,
    iar sfeșnicele pot fi de aur, de argint sau de cupru.
    Apar eu. Apare ea. Apare un cuplu?

    Pe afară și pe dinăuntru se întâmplă în permanență ceva.
    De parcă hoinărește fără braț secera care ne va secera.
    Dar noi apărem mereu. Apare ea. Apar eu.
    Apar într-o plasă cartofii ce nu se visează pireu.

    Cinăm. Ne sărutăm. Probabil, cineva e Iudă.
    Dar ce mai contează trădarea atunci când carnea e nudă?
    Oricum, chiar și după trădare e programată-nviere.
    Somnul consumă cafea, iar nesomnul își ia somnifere.

    Nu avem deșteptător, probabil că nu avem nici deșteptare.
    Ne trezește transportul urban ce la orele șase apare.
    Apare ea. Apar eu. Dejunul. O mică ceartă.
    Aceasta e, de fapt, dragostea. Restul e literatură și artă.

Vsevolod Ciornei
Cuvinte și tăceri, 2015

Persepolis, Volume 1 - Marjane Satrapi

    Persepolis, pe care l-am citit eu, este primul volum al romanului grafic alb-negru cu același nume. Este o carte altfel decât cele cu care sunt obișnuită, o carte care povestește în benzi desenate copilăria autoarei într-o lume ce stă la granița dintre conservatorism și modernism: Iran în jurul anului 1979 (la un an după nașterea mea).

    Marji își descrie călătoria de la copilărie la adolescență - transformările religioase, lecturile folozofice (Kant, Descartes), fricile, dezamăgirile - cu seriozitatea pe care o au copiii.

        E o carte ușor de parcurs, adecvată chiar și copiilor de 10-12 ani, cu o particularitate care mi s-a părut amuzantă: nu are paginile numerotate.

Căciulă pentru păr lung :-)

    Science Matters este o căciulă al cărui tipar a fost pus la dispoziție gratuit în februarie 2017 pentru Marșul Științei de peste ocean și avea ca motto un citat al lui Neil deGrasse Tyson:

The good thing about science is that it’s true whether or not you believe in it.

    Căciula mea a apărut pe lume din două motive:

1. trebuie să micșorez stocul de fire 
2. nu am decât o căciulă și aceea nu e potrivită pentru iarnă

    Am vrut o căciulă mare sub care să-mi încapă părul strâns, care să nu fugă pe vârful capului și să-mi lase urechile descoperite. Modelul acesta permite să jonglezi cu lungimea și să adaptezi căciula la nevoile destinatarului așa că pentru mine a fost un succes.

 

    Am folosit fire pe care le aveam (acril probabil)  și am avut grijă să respect schema de culori recomandată: albastru/verde - culorile Pământului văzut din spațiu.

Acum trei ani - Miercurea fără cuvinte

MFC

Acolo unde femeile sunt regi - Christie Watson

    Am cumpărat această carte pentru că mi se părea că am nevoie să citesc ceva frumos despre femei și titlul promitea măreție: regi, un ținut îndepărtat, pe copertă era o femeie de culoare și ei păstrează vii tradiții cu adevărat străvechi.
    Dar am avut parte de o surpriză de proporții.
    Am citit-o în 3 zile (între 13 și 16 noiembrie 2018) și  asta înseamnă foarte repede la cât timp am în mod normal pentru citit. Îmi amintesc că am stat două nopți la rând să o citesc aproape ținându-mi respirația și că atunci când am terminat-o îmi curgeau lacrimi. E o carte foarte bine scrisă și foarte profundă.
    Cartea e despre Elijah, un băiețel nigerian de 7 ani, despre vrăjitori, și despre mame: Deborah, mama lui biologică, și Nikki, mama lui adoptivă. Știam ce va gândi Nikki și m-am identificat automat cu ea, dar felul în care Christie Watson descrie gândurile și trăirile lui Elijah m-au făcut să mă opresc și să mă gândesc de mai multe ori. Există lucruri pe care noi (adulții) le luăm drept firești și evidente și nu ne amintim cum am ajuns să le vedem în felul acesta.
    E o carte pentru oamenii care vor să înțeleagă mai multe despre câtă greutate au vorbele părinților în mintea copiilor lor, câtă greutate au vorbele unui lider spiritual în inima enoriașilor lui, despre ce responsabilitate implică orice poziție de autoritate.

Pulover Eggwhite

    Acum 3 ani, am primit un cadou surprinzător (al doilea cadou surprinzător de la aceeași persoană - mulțumesc Roberta!): un tipar pentru o bluză de primăvară-vară Yolks Pullover.

poza autoarei

    Nu îmi amintesc să fi lucrat până atunci un pulover și să-mi fi plăcut, așa că m-am uitat la el mult și foarte lung. M-am mai învârtit, am mai lucrat alte pulovere mai puțin intimidate, alte proiecte mai mici sau mai mari, până m-am simțit destul de avansată pentru a mă apuca de Yolks.
    În septembrie anul trecut am avut curaj să încep acest proiect ale cărui instrucțiuni s-au dovedit a fi deosebit de ușor de urmat - aș fi putut să-l duc până la capăt chiar și acum 3 ani de zile.
    L-am terminat în în urmă cu câteva zile nu pentru că am lucrat foarte mult la el ci pentru că, fiind alb, m-am abținut să-l iau în mașină, iar în rest nu prea am timp pentru tricotat.
    Am folosit un fir din ceea ce aveam deja în stocurile personale, pentru că mi-am propus să limitez cantitatea de fire pe care le dețin și nu vreau să  le dau pur și simplu. Nu știu cum se cheamă firul, nu știu ce compoziție are, nu știu de unde l-am cumpărat și nu știu nici măcar de când îl am. Erau 4 gheme alb-crem de fir cu o consistență neregulată, plăcut la atingere și cântăreau împreună 370 de grame. Având doar 370 de grame a trebuit să scurtez mânecile, dar sunt mulțumită de rezultat.

    L-am botezat Eggwhite și l-am purtat deja (pentru că așa sunt eu - port haine de primăvară în mijlocul înghețului) și mi se pare un vis și firul (moale și mătăsos în același timp) și modelul și felul în care l-am executat.

Mixed feelings - Miercurea fără cuvinte

MFC

Tuesdays (9)

    sms 150

     suflet de gheață să ai, să fii om de zăpadă/ și tot ți se rupe inima când vezi ce-i pe stradă//

Iv cel Naiv

---
Disclaimer: „This is Tuesdays and also July. And sometimes is never ” - The Good Place

Astrofizica pentru cei grăbiți - Neil deGrasse Tyson

    Astrofizicianul Neil deGrasse Tyson este printre speakerii mei preferați alături de Bill Nye (the Science Guy). Știu că în ultima vreme Neil deGrasse Tyson e un personaj controversat și nu vreau să mă pronunț încă asupra faptelor care îi sunt reproșate, dar asta nu îi diminuează celelalte calități. De altfel, când o să fiu mare, vreau să vorbesc în public cu aceeași pasiune și implicare cu care vorbește Neil - pentru câteva mostre căutați-l pe Youtube sau accesați StarTalkRadio.    
    Dat fiind felul captivant în care povestește, m-am așteptat să fie o carte plină de informații ușor de citit. Punct ochit-punct lovit.
   

    
    Organizată în 12 capitole, cartea reunește eseuri apărute în revista Natural History între 1997 și  2007 pe teme variate ce ating Teoria Big Bang, mecanica cuantică, găurile negre, spectrul undelor, numărul planetelor din cosmos, căutarea vieții în univers
    Primul capitol începe cu una din maximele lui  (are o colecție destul de bogată) „Universul nu are nici o obligație să fie pe înțelesul tău”, așa că Neil deGrasse Tyson încearcă să aducă ceva lumină asupra unor concepte esențiale, punând întotdeauna accentul pe universalitatea legilor fizicii (vremea pe Jupiter respectă aceleași legi ca pe Pământ, gravitația lucrează la fel pe orice planetă, viteza luminii e aceeași oriunde în spațiu ) și pe munca asiduă pe care o depun oamenii de știință pentru a unifica variatele domenii științifice.

    Citind Astrofizica pentru cei grăbiți m-am lovit, încă o dată de incapacitatea mea de a-mi reprezenta mărimile (ce înseamnă 10 la puterea -35 secunde?󠁠 cât de mult înseamnă 40000 de kilometri?) și am fost recunoscătoare pentru cei din jurul meu care îmi suplinesc această inabilitate (mă refer aici la jumătatea mea mai bună, evident) și pentru analogiile pe care Tyson le folosește.

Această problemă a halourilor se regăsește sub nasul nostru, chiar în Calea Lactee. Între o galaxie și alta, între un roi și altul, gama diferențelor de ordin de mărime dintre masa obiectelor vizibile și masa totală estimată după determinarea gravitației se întinde de la de câteva ori până la de câteva sute de ori. În întregul univers, factorul mediu de discrepanță este de șase: materia neagră cosmică are o gravitație de aproximativ șase ori mai mare deât materia vizibilă.[...] E greu de crezut că masa fabricată de univers ar putea fi distribuită între planete și stele în proporție de șase la unu. Asta ar însemna șase mii de planete Jupiter pentru fiecare stea din galaxie sau, și mai rău, două milioane de planete Pământ. De exemplu, în sistemul nostru solar toată materia care nu face parte din Soare ajunge la mai puțin de 0,2% din masa Soarelui

pag 71-72

    Ca să vă imaginați un pulsar, gândiți-vă la masa Soarelui înghesuită într-o minge cât Manhattan-ul. Dacă vă e greu să faceți asta, vă puteți gândi la o sută de milioane de elefanți înghesuiți într-un tub de ruj.[..] Pe scurt, acolo unde gravitația e foarte ridicată, înălțimile tind să scadă, ocupând depresiunile, fenomen care pare de factură biblică, asemenea celui care deschide calea Domnului:„Toată valea să se umple și tot muntele și dealul să se plece; iar cele strâmbe să fie drepte și cele colțuroase, netede”(Isaia 40:4)

pag 121

    Cartea a fost scrisă, după cum spune și autorul ei, „Pentru toți cei prea ocupați ca să citească volume consistente, dar care vor totuși să găsească o cale către cosmos” și, deși poartă în titlu cuvântul „grăbiți”,  eu recomand să fie citită în tihnă și cu atenție.

O amintire dragă - Miercurea fără cuvinte

MFC

Tuesdays (8)

Atena

    Ea nu avea trup,
    ceea ce-i ținea loc de trup
    era asemenea unui corn de melc.
    Numai un drum dacă i-ar fi atins talpa,
    de îndată trupul i s-ar fi retras în sine,
    or s-ar fi ascuns, ca un luptător încolțit de săgeți,
    sub propria lui tâmplă, ca un scut de os înflorit
    cu ghirlandele pletelor.
    N-ar fi putut să calce decât pe nori,
    de aceea, ea nu se arăta niciodată pe timp senin.
    O singură dată și-a pierdut urmele,
    dar și atunci, ele au căzut atât de adânc
    încât au devenit zid de cetate.

Nichita Stănescu


---
Disclaimer: „This is Tuesdays and also July. And sometimes is never ” - The Good Place 

Inimă de samurai - Margi Preus

    Am primit cartea în cel mai frumos mod cu putință.
    Cu vreo 10 zile înainte de Crăciun, Ana, copila mea de „aproape 8 ani”, m-a rugat să o duc la „cumpărături de cărți” și să nu o întreb nimic altceva. A mai făcut o pauză și m-a întrebat câți bani poate să cheltuiască pe 4 cărți. I-am stabilit o limită de 30 de lei de carte și am întrebat-o dacă are nevoie de ajutor la alegere. Nu, nu avea. A avut, spre sfârșit, când a obosit din cauza multitudinii de alegeri disponibile, dar n-a divulgat decât vârsta destinatarului. A ales Inimă de samurai de  Margi Preus, Sunt o babă comunistă de Dan Lungu (aici a fost influența mea), ... Câteva zile mai târziu, în sâmbăta în care am împodobit bradul, am primit fiecare (Petru, Oti, Cristi și cu mine) câte un cadou frumos împachetat: o carte și un dulce. Eu am primit Inima de samurai și bomboane Raffaello.
    Cred cu tărie că există o regulă sfântă a părinților:

Atunci când primești o carte în dar de la copilul tău, lași totul baltă și o citești.

    Bazată pe viața (reală a) lui Nakahama Manjiro, Inimă de samurai prezintă aventurile tânărului pescar mai întâi naufragiat, salvat de marinarii de pe baleniera John Howland, apoi adoptat de căpitanul vasului și înscris în sistemul educațional american. Toate întâmplările îl transformă pe tânărul Manjiro/John Mung din copilul japonez în adultul care nu aparține pe deplin nici lumii tradiționale japoneze, nici celei progresiste americane, dar care va servi pe post de punte între cele două lumi.

Manjiro avea șaisprezece ani. Părăsise Japonia de mai bine de doi ani, pe care îi petrecuse în cea mai mare parte pe mare. Se spălase bine, se tunsese, își lustruise cizmele și, într-un final, se postase lângă catargul principal, așteptând să zărească pentru prima data țărmul noului său cămin.

    E o carte plăcută și ușoară, potrivită pentru vârsta de 12-15 ani.

Ca frații - Miercurea fără cuvinte

MFC