miercuri, aprilie 18, 2018

vineri, aprilie 13, 2018

Anxietatea. Cum să (6)

   


    Evident, obișnuința e o a doua natură. O mare parte din temerile mele și din reacțiile mele anxioase vin din convingeri, credințe și obișnuințe de care nu sunt conștientă.

    Exemple de convingeri care pot genera anxietate:
  1. Munca mea îmi cere să mă gândesc în mod constant la tot ce poate merge rău pentru a preîntâmpina întârzieri și eșecuri.
  2. Mintea mea este ca un pom de Crăciun - creativă și plină de idei noi non-stop.
  3. Eu sunt liantul care ține familia împreună. Este esențial ca eu să planific și să mă gândesc la nevoile tuturor.
  4. Așa am fost dintotdeauna.

    Sau lucruri mai subtile:
  1. Părinții mei erau tot timpul îngrijorați. Simt că așa ar trebui să fiu.
  2. Întotdeauna am fost foarte sensibilă și intuitivă. Asta mă face specială. Atunci când mă simt îngrijorată am o premoniție și n-aș vrea să o ignor.
  3. Am crescut într-o familie religioasă unde am fost învățată să evit îndoiala. Intr-un fel, nu vreau să mă întreb dacă îngrijorările mele sunt sau nu justificate. Poate că sunt și nu-mi dau seama.
  4. Am crescut jurându-mi să nu fiu alcoolică/depresivă/isterică/autoritară ca cineva din familia mea. Dacă nu sunt super-atentă întotdeauna mi-e teamă că voi călca pe urmele lor.
  5. Grijile sunt felul meu de a arăta că îmi pasă.
  6. Nu cred că merit să mă relaxez.

    Atunci cînd astfel de gânduri stau la baza acțiunilor mele sau la baza șirului de gânduri pe care le rumeg, trebuie să le etichetez ca alarme false și să le las să plece. În moderație și cu intenție, astfel de gânduri pot fi utile, însă atunci când mă împiedică să mă bucur de ceea ce am și de ceea ce trăiesc trebuie să fie date deoparte.

Anxietatea. Cum să (1)
Anxietatea. Cum să (2) 
Anxietatea. Cum să (3) 
Anxietatea. Cum să (4)
Anxietatea. Cum să (5)

miercuri, aprilie 11, 2018

vineri, aprilie 06, 2018

Anxietatea. Cum să (5)

    Ignor-o!
    Sună de nerealizat la început, până când realizez că este ca un film pe care l-am mai văzut de o mie de ori.
    Simptomele fizice ale anxietății sunt ca un film pe care l-am văzut de un milion de ori. E drept că nu am avut un milion de atacuri de panică până în prezent, dar reacțiile fizice respective le-am mai avut în mii de situații și au fost acceptabile sau chiar au trecut neobservate.

Bătăi de inimă accelerate: 10 minute pe bicicletă sau 3 etaje urcate pe scări și inima mea bubuie.
Transpirație: 5 minute într-un autobuz din București în luna iulie
Respirație accelarată: din nou, 3 etaje pe scări
Tremuratul mâinilor: văruitul bucătăriei sau orice altă activitate fizică ce implică mâinile (prășitul într-o zi de vară, purtatul bebelușului în brațe într-o noapte dificilă)

    Este important să realizez că atunci când mă panichez sau am un atac anxios, încarc senzații fizice altfel normale cu semnificații tragice.
    Așa că data viitoare când voi avea un atac de anxietate sau de panică pot să îmi amintesc că acele senzații fizice nu trebuie să mă sperie. Le-am mai experimentat și în situații calme și nu trebuie să mă concentrez pe ele.

Anxietatea. Cum să (1)
Anxietatea. Cum să (2) 
Anxietatea. Cum să (3)  
Anxietatea. Cum să (4)

vineri, martie 30, 2018

Anxietatea. Cum să (4)

    Când anxietatea își face apariția, îmi întrerupe ritmul zilei. Cum frica și anxietatea nu sunt acțiuni raționale, încercarea de a le explica sau de a le analiza mental nu ajută. La fel, nu mă ajută nici să mă enervez pe propria-mi persoană sau să-mi adresez cuvinte și etichete înjositoare.
    Mare parte din temerile și îngrijorările neîntemeiate pe care le resimt vin în momente în care mintea mea bântuie de capul ei. Am această tentință de a retrăi evenimente nerezolvate din trecut sau de a imagina scenarii îngrozitoare pentru viitor. Acesta este și motivul pentru care stau departe de canalele TV de știri, de filmele horror, ba chiar și de drame - încerc să nu hrănesc această latură prăpăstioasă a mea.

    Cum pot recăpăta controlul într-un moment de anxietate?
  1. etichetez grijile neîntemeiate ca fiind exact așa - neîntemeiate.
  2. respir controlat.
  3. aplic tehnica celor cinci simțuri
    Tehnica celor cinci simțuri  are rolul de a-mi aduce mintea înapoi în prezent și de a o ancora în realitatea imediată prin cele 5 simțuri pe care le am: văz, simț tactil, auz, miros și gust.


  • Încep prin a respira adânc.
  • 5 - văz - privesc 5 lucruri pe care le pot vedea și le numesc. Spre exemplu: cana cu cafea, strugurelul de buze, pixul, telefonul, pachetul de șervețele (acestea sunt 5 dintre lucrurile care sunt la mine pe birou acum).
  • 4 - tactil - numesc 4 lucruri pe care le pot percepe tactil în acest moment. Spre exemplu: cercelul din urechea dreaptă, ceasul de la mâna stângă, căldura laptopului sub palme, materialul cămășii pe piele.
  • 3 - auz - identific 3 sunete pe care le aud acum - pașii unui trecător pe hol, aparatul de cafea, o ușă închizându-se.
  • 2 - miros - identific două arome pe care le pot simți: mirosul cafelei, mirosul ojei. Dacă nu percep nici un miros în locul în care sunt pot să mă duc să miros ceva (o floare, un parfum, ceva care îmi place). Dacă sunt într-o situație în care nu mă pot deplasa (cum ar fi într-o ședință, în timpul aterizării avionului) pot să numesc în gând două mirosuri care îmi plac sau îmi produc o stare de comfort (în mod ciudat pentru mine unul dintre mirosurile confortabile este mirosul de cartofi fierți).
  • 1 - gust - numesc un gust pe care îl simt. În momentul acesta pentru mine ar fi gustul cafelei pe care tocmai am băut-o. Dacă nu pot identifica nici un gust pot să mă gândesc la un gust favorit (cartofi fierți, înghețată de alune, orice).
  • Respir din nou.
    Pot aplica toți pașii sau pot alege doar unul dintre ei, oricare dintre simțuri mă poate aduce în prezent. Și partea cea mai bună este că am întotdeauna simțurile cu mine.

-----
Anxietatea. Cum să (1)
Anxietatea. Cum să (2) 
Anxietatea. Cum să (3)  

vineri, martie 23, 2018

Anxietatea.Cum să (3)

    Ar fi mai ușor dacă am știi exact care este cauza anxietății noastre, dar cauza anxietății generalizate este încă necunoscută. Până acum pare că sunt implicați factori biologici, genetici, mediul în care trăim, ce consumăm (alimentația sau alte substațe, cum ar fi alcoolul sau medicamentele) și nivelul de stress din viața noastră. Deci cam orice.
    Câteodată simțim că dacă am reuși identificăm cauza anxietății, dacă am reuși să înțelegem DE CE suntem așa și de ce reacționăm așa lucrurile ar fi mai suportabile. Dar deși nu putem afla DE CE, există totuși speranță :-).
    Neuroplasticitatea (alt cuvânt frumos) este capacitatea creierului de a crea noi legături între neuroni.
    Am învățat în școală că procesul de generare de noi neuroni (neurogeneza) este intens în copilărie și își începe declinul în adolescență. Din această cauză s-a crezut întotdeauna că la maturitate capacitatea de învățare este limitată. Ei bine, acesta este un neadevar. Deși neurogeneza încetinește la vârsta adolescenței, s-a demonstrat că procesul de învățare depinde mai mult de neurplasticitate decât de neurogeneză, iar neuroplasticitatea nu încetinește cu vârsta.


  
    Dacă ne întoarcem din nou la vechiul aforism "repetiția e mama învățăturii" (repetitio mater studiorum) sau la expresia favorită a neuroștiinței „neurons that fire together wire together”, înțelegem că trebuie să ne educăm repetat să etichetăm îngrijorările fără temei și gândurile anxioase ca fiind false alarme. Din nou și din nou și din nou.
    Nu trebuie să înțelegem neapărat care este chimia din spatele anxietății, ce anume o provoacă, dar putem să ne educăm creierul să o recunoască și să o trateze diferit.

-----
Anxietatea. Cum să (1)
Anxietatea. Cum să (2) 

vineri, martie 16, 2018

Anxietatea. Cum să (2)

    Grija, stresul, teama, anxietatea, toate ne sunt utile în viața zilnică. De fapt, un creier atent la toate amenințările existente a fost esențial în evoluția noastră ca specie.
    Problema apare când una dintre aceste funcții preia controlul. Atunci orice fleac poate fi exagerat și va declanșa reacții de tipul fight/flight/freeze (luptă/fugi/îngheață).

Paranteză:
    În funcție de reacția la stimuli oamenii (de fapt orice ființă vie, fie din regnul animal, fie din cel vegetal) se împart în trei categorii:
  1.  fight - ființe care în fața unei amenințări atacă (îi știi, sunt cei care își umfla mușchii, ridică tonul, pe scurt devin agresivi)
  2.  flight - ființe care în fața unei amenințări o rup la fugă (dau înapoi, renunță sau chiar o iau literalmente la fugă)
  3.  freeze - ființe care în fața unei amenințări se blochează (cam ca un iepure blocat în raza unui far)
Sfârșit paranteză.

    Când se declanșează o astfel de reacție, fie că vorbim despre o amenințare reală sau despre una imaginară, efectele sunt aceleași: un supliment de cortizol este eliberat în organism și reacția organismului la cortizol este foarte reală.
    Într-un astfel de scenariu, partea rațională din creierul nostru, cea care ne dă încredere în noi, este trimisă în camera ei: nu ne simțim în siguranță, nu simțim că avem control asupra corpului nostru, asupra vieții noastre.
    În ultima vreme s-a arătat că putem să învățăm să avem încredere în noi, să învățăm să ne păstrăm rațiunea alături în situațiile dificile cu care ne confruntăm, să învățăm să obținem control, ba chiar s-ar putea să învățăm să fim optimiști. Nu optimiști în genul „totul e roz”, ci mai degrabă în genul „munca seriosă dă rezultate”. 
    Dr. Martin Seligman (care, apropo, are și un curs de fericire) spune că optimismul se reduce la felul în care îți explici evenimentele și că sunt trei componente generale în acest proces.
  1. Continuitatea se referă la convingerea că evenimentul negativ sau cauza acestuia este permanentă, chiar și atunci când evidența, logica și experiențele anterioare îmi indică opusul. (Niciodată nu-mi găsesc cuvintele vs Câteodată nu-mi pot exprima ideile)
  2. Generalizarea se referă la convingerea că situația negativă cu care mă confrunt este valabilă pentru toate situațiile de același gen. (Sunt un ratat vs Am picat examenul de astăzi)
  3. Personalizarea se referă la convingerea că evenimentul sau situația negativă se întâmplă din cauza defectelor mele. Deși este important să îmi asum responsabilitatea pentru greșelile mele, este la fel de important să îmi dau seama când această asumare are sens (Doamna de la ghișeu e nepoliticoasă pentru că are ceva cu mine vs Doamna de la ghișeu e nepoliticoasă pentru că are o problemă în viața ei).
    Pentru a imi recăpăta încrederea în mine, optimismul și sentimentul de control asuprea propriilor acțiuni este bine să încerc recunosc evenimentele temporare și punctuale ca fiind exact asta: evenimente temporare și punctuale. A, și să nu mai iau totul personal.


-----
Anxietatea. Cum să (1)


vineri, martie 09, 2018

Anxietatea. Cum să (1)

    Inima îți bate mai repede, respirația e superficială, simți un nod în gât sau în stomac (sau în ambele locuri), eventual îți transpiră și palmele. Nu e ceva anume, real și identificabil. E mai degrabă un sentiment, un presentiment, o frică sau, mai degrabă, o spaimă continuă. Nu poți dormi noaptea (sau dacă adormi nu te poți odihni). Ești într-o stare de continuă alertă. Și, per total, nu îți poți desfășura viața în mod normal și plăcut.

    Familiar?

    Wikipedia are următoarea definiție:
Anxietatea este o stare afectivă caracterizată printr-un sentiment difuz de insecuritate, de neliniște, în legătură cu un pericol potențial sau perceput. În unele cazuri, pericolul care induce starea de anxietate nu este conștientizat de cel afectat, aceasta resimțind o stare de neliniște fără a putea numi pericolul față de care resimte această neliniște. Atunci când nu este conștentizată, anxietatea poate lua forma unor simptome exclusiv fizice, din această cauză, cei afectați putând ajunge să creadă că suferă de o afecțiune organică.

    Ți-a spus cineva vreodată ceva de genul N-ai de ce să îți faci griji! sau Ți se pare! E doar în imaginația ta! A funcționat? Te-ai simțit mai bine? Sigur că nu.

    Ești o persoană rațională - știi că nu e ceva real (dacă ar fi ceva real ai fi în plin proces de rezolvare, nu ai sta așteptând să pice drobul de sare). Cu toate astea organismul tău reacționează ca și cum ceva real te amenință sau ca și cum ceva rău urmează să ți întâmple. Implacabil și imediat.

    Deci, ce faci?
 

    Wilma Mankiller are acest sfat interesant: "vacile fug de furtună în timp ce bivolul aleargă spre furtună - și scapă de ea mai repede. Oricând sunt într-o situație dificilă, nu-mi prelungesc chinul, mă transform în bivol"
    Oarecum contraintuitiv, evitarea lucrurilor care ne fac anxioși ne mărește starea de disconfort asociată anxietății. Dacă în mod repetat fugim de lucrurile/situațiile de care ne temem, întărim  reacția creierului până la limita reflexului, dând naștere unei sinapse nedorite ("neurons that fire together wire together" sau "repetiția e mama învățăturii").
Leacul?

  1. identific gândurile și îngrijorările nefondate
  2. respir 

    Respirația este unul dintre cele mai puternice instrumente pentru calmat anxietatea. Așa că după ce am identificat gândul/panica ce încearcă să pună stăpânire pe mine, mă concentrez pe respirații lente și adânci.
    Inspiră.
    Expiră.
    Pare că expirația este cea care transmite creierului că lucrurile sunt OK, de unde și expresia "a răsuflat ușurat".
    Cum spuneam anterior, repetiția e mama învățăturii, iar asocierea dintre situația generatoare de anxietate și respirațiile profunde ne va reda controlul asupra organismului nostru.

duminică, martie 04, 2018

Februarie 2018

    Pentru a ne păstra mințile la un loc e bine ca din când în când să ne uităm în urmă și să ne facem un bilanț. Nu tot timpul, nu vrem să trăim cu fața spre trecut, doar din când în când pentru a ne asigura că am învățat ceva din trecut.
    Cu aceste gânduri în minte m-am așezat să trec în revistă luna februarie a acestui an. S-a terminat de ceva vreme, însă nu atât de multă vreme încât să nu-mi mai amintesc nimic despre ea.

    A fost un februarie cald în ciuda așteptărilor mele (bazate pe anii anteriori).

    Petru a fost într-o excursie la Moeciu la începutul lunii și, spre disperarea lui, a avut parte de 16 grade și ploaie în locul zăpezii pentru care se pregătise.

    Ana a fost puțin mai norocoasă, în săptămâna următoare la Trei Brazi încă mai era zăpadă.


    Desigur, întreaga lună a fost dedicată Anei care a împlinit vârsta de 7 ani. A fost un eveniment așteptat cu sufletul la gură încă din toamna anului trecut. Anei i se părea că timpul stă pur și simplu pe loc și nu va mai veni niciodată momentul în care va putea spune că are 7 ani. Au fost discuții și lacrimi în acest sens, așa că am concluzionat că 7 ani e o vârstă importantă pentru ea. E un fel de piatră de hotar.

    A fost atât de emoționată și de marcată de acest 7 ani, încât nu a vrut să-și amâne sărbătorirea zilei pentru până după vacanță, deși a înțeles că din această cauză va avea mai puțini copii la petrecerea de la școală.
    Pe 10 februarie am mers la Therme unde a fost în centru atenției tuturor (chiar și băieții au stat după ea) și apoi am avut câțiva musafiri acasă - rude și prieteni.

    Pentru școală, februarie pare a fi tradițional o lună de vacanță.
    Petru a continuat cu orele suplimentare de franceză, dar a făcut o pauză la cele de engleză. La matematică facem eforturi timide de a relua lucrul suplimentar, dar a ajuns într-o etapă a vieții în care nu mai acceptă nici o sugestie fără luptă, iar eu am cam obosit să lupt. La romănă lucrurile stau mult mai trist pentru că de când a descoperit lumea podcasturilor (nu neapărat un lucru rău) nu mai are timp să citească iar eu nu știu cum să-l îndrum să asimileze materia de care are nevoie la examenul de capacitate.

  Pentru mine luna februarie a fost luna căciulilor 😃


    A doua căciulă a fost făcută în dublu exemplar: una a fost un cadou pentru o doamnă dragă mie și una și-a dorit-o Ana.
    Tot în februarie  am terminat și Dory, cardiganul meu început acum 2 ani. Nu am poze decente cu el, dar sper să obțin destul de curând. Până atunci trebuie să mă mulțumesc cu aceasta făcută de mine la muncă.
 
    Am început o fustă pentru Ana dintr-un fir foarte subțire (cel mai subțire fir cu care am lucrat vreodata). Până acum îmi place ce iese, dar nu cred că andrelele vor supraviețui acestui proiect - am observat că le-am îndoit deja.
    Am mai adăugat câteva rânduri la pătura lui Petru. Îmi place mult cum se combină culorile între ele, dar urăsc toate capetele acelea de fire pe care trebuie să le ascund.


    De citit nu prea mi-am făcut timp. Am terminat în februarie Pisica lui Dalai Lama și am reluat lectura la Lumea Sofiei a lui Jostein Gaarder (pe care o abandonasem în 2014). În paralel încerc să citesc și Începe cu ce nu-ți place, dar la  vârsta mea cartea asta pare un chin: e plină de platitudini și de repetiții deși autorul pretinde că e un rezumat al experiențelor lui - poate am nevoie de rezumatul rezumatului (pe care îl bănuiesc deja).

    Pe la jumătatea lunii, chiar înainte să se facă frig în nordul țării, mama a decis că nu mai suportă Bucureștiul și a plecat acasă la ea. Deși am fost cu inima cât un purice după accidentul vascular dintre Crăciun și Anul Nou, sunt fericită că până acum totul decurge bine și ea pare a fi mai grijulie cu propria-i persoană.

    Era să uit, avem un bol cu pești. Un beta și 3 rasbora heteromopha (bine, inițial erau patru dar unul s-a sinucis).



joi, martie 01, 2018

Început de primăvară

    Noi am căutat ghioceii prin zăpadă, dar nu i-am găsit încă 😀. Mai căutăm.


Până îi găsim noi, sper ca toată lumea să aibe o primăvară minunată!


miercuri, februarie 28, 2018

Amintirile Crăciunurilor trecute de mult

    Eu stăteam la țară și nu cunoșteam pe nimeni - cine a auzit de PCR, pile-cunoștințe-relații, știe ce vreau să zic 😶. Nu aveam banane cumpărate de la casa de comenzi, nu aveam ciocolată și pâinea, în zilele bune, era înlocuită de turte coapte pe plită, altfel era mămăligă.
    Nu exista nimic pe cartelă, de fapt nu exista nimic, nici cartele și nici produse în magazinul ce purta pompos numele de ALIMENTARA (care, de altfel, era închis mai tot timpul).
    Exista un magazin de pâine deschis lunea, dar puteam cumpăra doar o pâine ca să ajungă la toata lumea.
    Lapte găseam în sat, dar eu nu puteam să-l beau – mi se făcea greață de la grăsimea lui (centrifugele pentru separat laptele de smântână au apărut mult mai târziu în colțul acela de țară); pe cel de la Alimentara (l-am gustat mai târziu, când ne-am mutat la oraș), în schimb, nu l-aș fi schimbat cu nimic: era degresat “până la sânge” și apoi îndoit cu apă sărată.
    Din cele 10-20 găini pe care le creșteam în curte, câteva plecau la “cooperativă”. Și mai era PORCUL. De fapt, de obicei, erau doi: un el și o ea.
    Plus nucile din nucul din curte și cireșele mici și amare din care facea bunica dulceață.
    Dar ce îmi amintesc despre masa de Craciun era munca în echipă: bunica, bunicul, mama, un unchi, două mătuși. Fiecare venea cu câte ceva (pâine de la București, cacao, zahăr, ulei, margarină și, cel mai important, orez). Și le transformau mamele/mătușile/bunica în diverse.
    De atunci știu să fac “icre false” (griș cu ceapă și maioneză). Știu cum din o linguriță de icre se făcea un lighean de salată de „icre”.
    Salata boef avea toate legumele din beci și carne de la o găina din supa cu găluști.
    Sarmalele le fac și acum cu 3 părți orez, 3 părți ceapă și o parte carne. Bune la gust, dar soțul se plânge întotdeauna că-s de post.
    Piesa de rezistență era, evident, cozonacul (cozonacii, că erau 15 - 17). Frământam într-un lighean maaare (aveam 10-12 ani) până nu-mi simțeam brațele. Apoi aveam pauză până creștea. Apoi puneam nuca în el (pregatită de seara), apoi în tăvi, lângă sobă la crescut, apoi pleca în curte la cuptorul de lut. Bunicul făcea focul în sobă și aștepta să se albească (nu credeam niciodată că negrul acela din cuptor se poate face alb și se făcea de fiecare dată).
    Sarmalele fierbeau pe plita sobei de afară, acolo unde, în mod normal, fierbeam cartofi pentru găini și porc, iar apoi erau mutate în cuptorul din care tocmai se scoteau cozonacii, și erau uitate acolo până dimineața.
    Îmi amintesc zăpada, mascații, pisica de lângă sobă, cartofii copți în jar și cartonul pe care îmi desenase bunicul o tablă de țintar pe care jucam cu boabe de fasole.

    De ce am înșirat toate astea astăzi aici? Pentru că afară ninge Crăciunește și a venit iarna, copiii au vacanță și doar calendarul e greșit. 


duminică, februarie 25, 2018

Pisica lui Dalai Lama, David Michie

    Am cumpărat cartea asta din curiozitate.

    În primul rând m-a atras titlul, apoi coperta (e o jumătate de pisică pe copertă!!!) și, în cele din urmă, sinopsisul a fost unul de succes.
Înfometată și demnă de milă, o pisicuță murdară este salvată din cartierele sărăcăcioase din New Delhi și are șansa unei vieți pe care nu și-o imaginase vreodată. Într-un sanctuar frumos care dă spre munții Himalaya acoperiți de zăpadă, ea își începe noua existență ca pisică a lui Dalai Lama
     Pare a fi o rețetă de succes.
     E o carte precum pisica de pe copertă: drăguță. Un pui de pisică salvat de Sfinția Sa își povestește începutul călătoriei spre bodhicatva (aluzie la bodhisattva - ființă iluminată) prezentând câteva dintre preceptele budismului într-un limbaj simplu și cu exemple concrete atât din lumea umană, cât și aplicate la existența ei de pisică.
 Principalul mod este de a trece de la centrarea pe sine la centrarea pe altii. este - cum spui tu - un paradox în care, cu cât ne concentrăm mai mult pe gândurile asupra binelui celorlalți, cu atât mai fericiți devenim. Numesc asta a fi egoist într-un mod înțelept.
***
 Pe cât posibil, este de folos să ne gândim la toate celelalte ființe ca fiind ca noi. Fiecare ființă caută să fie fericită. Fiecare ființă încearcă să evite suferința. Nu sunt obiecte sau lucruri care sa fie folosite pentru folosul nostru.
     Sunt câteva personaje, mai degrabă creionate decât bine conturate, în jurul cărora se învârte existența micului Rinpoche: Chogyal, Tenzin, doamna Trinci, Frank și, desigur, Dalai Lama. Doamna Trinci este preferata me (imediat după pisică, evident).
     E o carte potrivită pentru copiii ce abia intră în adolescență sau pentru oamenii ce nu iau adolescența și maturitatea chiar în tragic și își păstrează o fărâmă de copilărie.

vineri, februarie 23, 2018

noua ani, o viata

    După o vreme, deși mirarea ți-e la fel de mare, deși îți pare tot incredibil că ai găsit, în lumea asta mare,  un om atât de minunat care te completează așa de frumos, parcă nu mai găsești cuvinte care să exprime ce simți. Așa ajungi mut în fața minunii.
    Îți mulțumesc pentru fiecare zi pe care o trăiesc alături de tine!


PS: pare că anul acesta trebuie să plantăm o salcie 😉

miercuri, februarie 14, 2018

De îndrăgosteală


Simpli, simpli

    Pași simpli pentru a-ți asigura un aspect plăcut (sic).
  1. Hidratează-te - bea mai multă apă (nu foarte multă) și folosește cremă hidratantă! Hidratarea este esențială. Folosește crema hidratantă nu doar pe față sau pe mâini, ci și pe gât, pe brațe sau picioare.
  2. Nu abuza de alcool - alcoolul provoacă deshidratare și am vorbit deja despre importanța hidratării. Dacă te hotărăști totuși să bei băuturi alcoolice, crește și cantitatea de apă pentru a compensa deshidratarea.
  3. Poartă cercei - simplul fapt de a purta cercei îți dă un aspect mai „adunat”
  4. Folosește protecție solară - soarele este principalul responsabil de îmbatrânirea pielii
  5. Curăță-ți telefonul mobil zilnic - dacă te gândești pe unde îți folosești zilnic telefonul vei înțelege de ce curățarea lui cu un servețel dezinfectant este importantă. Până la urmă nu vrei ca orice să ajungă pe fața ta.


  6. Curăță-ți dinții - evident.
  7. Poartă (și) haine colorate - alb/negru/gri/maro sunt foarte comod de purtat, dar accente in culori puternice îți pot înveseli ziua.
  8. Vitaminizează-te - vitamina C, omega3,  coenzima Q10, viața în oraș are multe dezavantaje
  9. Stai dreapta - clar
  10. Dormi suficent - fiecare persoană are un necesar personal de odihnă. Acceptă-l-l și respectă-l!
  11. Fă un minim de exerciții zilnic - astfel mărești aportul de sânge/oxigen/nutrienți la nivelul pielii și o păstrezi sănătoasă

     

joi, februarie 08, 2018

Încă un bilanț

    Știu, știu, ianuarie e luna bilanțurilor dar, asta e, eu sunt mai înceată.

1. Cipici
2. Caciulă cu model brioche

3.  Fustă Bell Curve (prima fustă pe care am tricotat-o)


4. Cardigan

5.  Jachețică de copil (n-a ajuns la copilul pentru care a fost făcută pentru că a crescut prea repede, copilul)

6.Olilia (cel mai mare șal pe care l-am făcut vreodată, atât de mare că nu am încă o fotografie a lui întreg - poate în primăvara asta reușesc)

7.  Curcubeu pentru Ana (cel mai plăcut proiect din anul ce a trecut)

8. Capelet  (pentru mine, deși l-a împrumutat și Ana de câteva ori, până a fost gata al ei)

9. Mini Capelet

10. Căciulă cu urechi (mi-a plăcut atât de mult că am mai facut 3 în ianuarie 😉 )

luni, februarie 05, 2018

Cărțile din 2017

    Mi-am propus anul trecut să citesc 20 de cărți, am reușit să citesc 22 cu un total de 6691 de pagini.
    Cea mai scurtă dintre ele a fost „Șapte scurte lecții de fizică” de Carlo Rovelli (100). Cea  mai lungă a fost „Maestrul și Margareta”(520). Cea mai citită - de alții, eu am citit-o doar o dată - a fost „Scurtă istorie a timpului de la Big Bang la găurile negre” a lui Stephen Hawking. Cel mai citit autor al anului ce s-a scurs a fost Terry Pratchett.
    Fără prea multe comentarii, pentru că în ultima vreme cuvintele îmi ies greu, lecturile din anul care a trecut.
  1. Imagini mișcătoare - Terry Pratchett (preferata mea din anul cea trecut)
  2. Reciclopedia de povești -  Florin Bican și Matei Branea (cea mai proastă carte citită în 2017)
  3. Zei mărunți - Terry Pratchett
  4. Seniori și doamne - Terry Pratchett
  5. Bărbați sub arme - Terry Pratchett
  6. Domnul cu coasa - Terry Pratchett
  7. Maestrul si Margareta -  Mihail Bulgakov
  8. Palatul Puricilor - Elif Shafak 
  9. Stranii surate - Terry Pratchett
  10. The Colour of Magic - Terry Pratchett (pentru că am citit-o în engleză și Terry Pratchett folosește limbajul din plin mi s-a părut greoaie)
  11. Prin cele străinătățuri - Terry Pratchett
  12. Cine l-a ucis pe Palomino  Molero? - Mario Vargas Llosa
  13. Nemuritorul - Roger Zelazny
  14. Nouă prinți din Amber - Roger Zelazny
  15. Minciuni pe canapea - Irvin D. Yalom
  16. Domn al luminii - Roger Zelazny
  17. Pământul lung - Terry Pratchett, Stephen Baxter
  18. Gărzi, gărzi! - Terry Pratchett
  19. Șapte scurte lecții de fizică - Carlo Rovelli
  20. Scurtă istorie a timpului de la Big Bang la găurile negre - Stephen Hawking
  21. Jurnalul rusesc -  John Steinbeck
  22. Eleganța ariciului - Muriel Barbery
 Pentru 2018 am același țel: 20 de cărți.