LE:
In ultimele luni n-am mai avut timp de blog, altele sunt lucrurile ce imi umplu ziua. E frumos sa ai tot timpul atentia prinsa in prezent, desi, recunosc, simt din cand in cand nevoia unei clipe de ragaz. Poate daca as reusi sa functionez cu 6 ore de somn ....
M-am intors la postarea asta pentru ca vroiam sa vorbesc putin despre luna octombrie a acestui an. N-a fost o luna atat de calduroasa pe cat ne-am dorit noi, chiar vorbeam cu baietii ca acum 2 ani, la sfarsitul lunii octombrie, faceam baie in Marea Neagra iar anul asta la sfarsitul lunii octombrie ne jucam cu zapada.
La inceputul lunii octombrie Alex s-a hotarat sa participe la maraton. In stilul lui caracteristic nu a stiut si nici n-a vrut sa afle ce inseamna sa participe la maraton, asa ca am rezolvat toate cerintele pe ultima suta de metri: ne-am inscris in ultima ora (la ora 20 se incheiau inscrierile, la 19:30 il inscriam si pe el in urma telefonului mamei unui coleg si bun prieten), ne-am scos adeverinta medicala vineri dupa-amiaza de la un alt medic decat cel ce ne vede de obicei, si tot asa. Partea buna in toata povestea asta a fost ca flacaul mi-a depasit asteptarile: a terminat cursa si a avut satisfactia unui lucru greu dus pana la capat. Sper sa fie un moment de care sa-si aduca aminte de-a lungul vietii si sa-l mai repete.
In saptamana ce-a urmat a fost cald si frumos asa ca ne-am plimbat putin pe malul lacului la Comana. Rezervatia de-acolo (desi nu prea seamana a rezervatie) e un loc deosebit pentru noi. Desi nu e tocmai ieftin, mergem de fiecare data cu placere sa pranzim si sa bem un pahar de vin acolo. Iar anul acesta, pentru ca Ana este mai mare, a fost mai relaxant caci n-a mai trebuit sa stam cu mana pe ea sa nu se arunce in lac.
La jumatatea lunii, cu doua saptamani mai devreme pentru ca avea o excursie prelungita planificata cu scoala in weekendul cel mai apropiat de ziua lui, l-am sarbatorit pe Oti. Am petrecut in aer liber, in ciuda ploii care venea si pleca. Ne-am alergat si ne-am jucat "ratele si vanatorii" pana n-am mai avut aer. Am prins suficient soare cat sa mancam si gratarul si tortul (cu Gumball, evident) la masa din curte. La momentul pusului dorintei si suflatului in lumanare, Oti a inchis ochii si si-a impreunat mainile intr-o ruga. Sper, puiule, sa-ti fie ruga ascultata si dorinta implinita!
Ana a avut prima ei serbare la noua gradinita. Festivalul Toamnei a fost frumos organizat, cu paine si cu vin pentru parinti, cu sarmale si prajituri pentru toata lumea, cu decor de toamna si o prestatie artistica a celor mici muncita si reusita.
