Imi lipseste scrisul.
Am un prea plin de ganduri ce mi se invarte dezordonat in minte.
M-ar ajuta sa le insirui ordonat (sau ne) pe ceva. Pe o coala de hartie sau pe o pagina de blog.
Sunt ganduri despre exemplul pe care il oferim copiilor, despre bucuria lui "acum", despre organizarea sifonierului, despre originea unor cuvinte, despre cartile lui Dostoievschi, despre obiectivele pe care ni le stabilim, despre lucrurile pe care mi-ar place sa le mai mestesugesc sau pe care chiar am apucat sa le fac, despre Rodica Ojog Brasoveanu si despre Melania Lupu, despre tricotatul imaginar pe care l-am practicat in ultima luna.
Ar fi frumos daca, asezandu-ma in fata paginii, nu s-ar face o liniste deplina.
Pe curand.
luni, aprilie 06, 2015
miercuri, februarie 25, 2015
Grasa si proasta - Rodica Ojog-Brasoveanu
Stiu, nu cadreaza nici cu vremea de afara (melancolica si zgribulita), nici cu zilele astea inchinate iubirii (Dragobete, Valentin) dar cartile Rodicai Ojog-Brasoveanu sunt prea spumoase pentru a nu fi impartite cu altii, asa ca iata hal de cinism:
[..] Legătura depăşise un cincinal ca vechime şi, după părerea mea, se ajunsese la stadiul acela în care începuse să se autodizolve. Din constatări personale şi statistici, dacă o relaţie amoroasă nu se concretizează într-un an şi jumătate, cel mult doi din clipa în care partenerii ştiu cum le stă în acelaşi pat şi fără pijamale, anevoie se mai ajunge la Primărie.
luni, februarie 23, 2015
sase ani, o viata
fiecare zi are si ganduri doar pentru tine
fiecare experienta este un pas mai aproape
fiecare moment trait impreuna este al nostru
cu fiecare an ma simt mai acasa, mai linistita, mai in siguranta
alaturi de tine ma uit cum cresc copiii nostrii
alaturi de tine leg familia nostra mai strans si mai unit,
asa incat si ei sa aibe curaj sa-si construiasca propriul drum,
sa-si simta radacinile si sa-si intinda aripile
multumesc
fiecare experienta este un pas mai aproape
fiecare moment trait impreuna este al nostru
cu fiecare an ma simt mai acasa, mai linistita, mai in siguranta
alaturi de tine ma uit cum cresc copiii nostrii
alaturi de tine leg familia nostra mai strans si mai unit,
asa incat si ei sa aibe curaj sa-si construiasca propriul drum,
sa-si simta radacinile si sa-si intinda aripile
multumesc
sâmbătă, februarie 14, 2015
vineri, ianuarie 30, 2015
Fara griji
Ieri dimineata am avut un drum in plus de facut si a trebuit sa iau metroul. De la Unirea.
La 8 dimineata, intersectia de la Unirea, cea de dupa fantani, intre tramvaiul 32 si intrarea la metrou, e plina de oameni preocupati, seriosi si, pe vremea asta, sobru imbracati. Oameni hotariti, usor incruntati, grabiti, cu ochii lipiti de semafor asteptand culoarea verde ca pe startul dat la o cursa.
Culoarea verde si-a clipit prezenta si masele de gri/negru/serios au pornit din ambele parti sa curga spre unde ii duceau treburile. Printre ei, un copil agatat de mana bunicii sarea din dunga alba in dunga alba, luandu-si avant la fiecare pas, razand plin de incredere in reusita lui si aterizand invingator de fiecare data.
La 8 dimineata, intersectia de la Unirea, cea de dupa fantani, intre tramvaiul 32 si intrarea la metrou, e plina de oameni preocupati, seriosi si, pe vremea asta, sobru imbracati. Oameni hotariti, usor incruntati, grabiti, cu ochii lipiti de semafor asteptand culoarea verde ca pe startul dat la o cursa.
Culoarea verde si-a clipit prezenta si masele de gri/negru/serios au pornit din ambele parti sa curga spre unde ii duceau treburile. Printre ei, un copil agatat de mana bunicii sarea din dunga alba in dunga alba, luandu-si avant la fiecare pas, razand plin de incredere in reusita lui si aterizand invingator de fiecare data.
luni, ianuarie 19, 2015
Abonați-vă la:
Postări (Atom)