FOMO

    Câteodată mă trezesc dorindu-mi viața altcuiva: doamna cu o casă plină de plante, doamna cu 3 pisici blănoase, doamna cu o grădină superbă și straturi înălțate, paharul de vin cu o carte bună, fetele cu „bullet journal”-uri spectaculare, alergătoarea la maraton, mama blândă, aș putea continua pe câteva pagini.
    Dar eu locuiesc într-un bloc cu expunere estică și o suprafață expusă luminii extrem de limitată, urăsc să dau cu aspiratorul sau să curăț litiere, mi-e frică de gângănii și păianjeni, tolerez vinul doar în combinație cu mâncarea, găsesc că decorarea unei liste de to-do-uri este o pierdere impardonabilă de timp, urăsc efortul fizic, sunt mai degrabă aspră și sarcastică decât blândă și caldă.
    Am mintea asta care își întinde tentacule în toate direcțiile speriată că nu poate cuprinde toate experiențele care există și pe care trebuie să o reașez în mod continuu în forma care i se potrivește cel mai bine.
    E chiar obositor.