30 de saptamani

Astazi puiutul meu viteaz si mare cat Tom-Degetel a implinit o saptamana. Mai adunam una la cele 29 pe care le avea cand s-a nascut. Si asteptam.

Mecanism bizar

Ma trezesc dimineata la prima geana de lumina. Marai. E prea devreme pentru realitate. Ma intorc din nou in bratele visurilor. Visul e inselator. Cateodata este acolo si ma scufund in ape racoroase, matasoase. Azi, insa (si nu e prima data), a fugit. Unde m-am intors se vedea doar un sir de patru usi de lemn de cires (ale sifonierului) pline de urme de degete (ale mele, ale lui, ale minunii). Ciudat la urmele astea e ca indiferent cat si cu ce le-as sterge ele raman acolo, incapatanate, trufase. Niciodata lemnul usilor sifonierului n-a mai stralucit ca in prima zi.
Dupa minute lungi de incercari renunt la vis. Alergarea dupa el m-a istovit atat de mult ca nici nu mi-l mai amintesc. Cum sa te intorci cand nu-ti mai amintesti la ce?
Sa incercam realitatea. Incepe incet si usor, aproape placut. Liniste - stapanii dorm inca. Racoare - soarele inca nu s-a intremat bine. Apa pe ochi, pieptan in par, ritualuri. Desi sunt treaza senzatia e de incremenire.
Desi incerc sa fiu atenta sa surprind momentul in care se pun toate in miscare, ma ia prin surprindere si de asta data: claxoane, frane, tipete, cereri, huruieli, reprosuri, sonerii, farfurii, furii .. A inceput, dar cand a inceput?
Apoi ma urc in masina si se face liniste. Incepe din nou. De data asta bine.

suceli

Stii sentimentul acela cand ai senzatia ca ai primit o lovitura zdravana in plex si te lupti sa respiri, toate se invart in jurul tau si tu incerci sa pari brav si nimeni sa nu-si dea seama cat de sfasietor doare? De ce atunci cand reusesti si nimeni nu zareste nici o licarire in ochii tai nu ai sentimentul victoriei ci al infrangerii? Ai reusit. Unde sunt laurii? Aaa, nimeni nu stie si nu apreciaza ceea ce tocmai ai facut. Daca ar stii, nu-i asa, n-ai mai fi reusit. Cata relativitate...

20 de saptamani

    Astazi minunea care inoata si creste la mine in burtica implineste 20 de saptamani ceea ce este un punct de referinta pentru mine. Ziua de astazi marcheaza jumatatea drumului pana la intalnirea cu puiul de om ce-mi va mai imbogati cu un milion de zambete viata.
    Fiind un moment de bilant as putea spune ca pana aici a fost mai usor decat prima data. Desi fiecare sarcina este o experienta unica nu ma pot abtine de la a cauta asemanari si deosebiri:
- cu siguranta am fost mai putin speriata, ceea ce a facut ca lucrurile sa fie mai usoare.
- pe de alta parte am fost mai obosita, ceea ce a facut ca lucrurile sa fie mai grele.
- n-a fost la fel de surprinzator, dar a fost mai duios.
- am avut aceleasi emotii la fiecare ecografie si am privit cu aceeasi placere la pozele alb-negru-gri primite de la ecograf.

Nu are inca un nume dar il iubesc cu tot sufletul si il astept cu drag si cu rabdare.

Obsesia zilei de azi

M-am indragostit de melodia asta, imi aminteste de ceva, dar nu-mi dau seama de ce anume.
Imi place vocea ei, imi place vocea lui si imi place mai ales cum se amesteca vocile lor.



si da, sunt de acor, acest clip arata infiorator

stare de fapt

Pana acum am descoperit asa:
- am o parere foarte proasta despre mine si sunt foarte mandra, in acelasi timp. Ceea ce se poate dovedi complicat si, mai ales, obositor.
- visez in culori. Aprinse, fierbinti si taioase. Azi noapte am visat mov.lila si alte astfel de culori. Ca tot veni vorba de vise, de cateva (3) luni visez violent. In cele mai fericite nopti e vorba de altii. In cele mai multe, alerg, ma lupt, ma cert, tip, incerc sa-mi ocrotesc copilul. Obositor.
- am o perioada plata din punct de vedere intelectual. Fiecare lucru e dificil si cea mai mica intrerupere se dovedeste fatala pentru insiruirea gandurilor
Vom reveni cu amanunte.
Iata, proaspat intoarsa de la o ecografie, mentionez frica de cabinete medicale si de personal medical. Adica pana la urma o ecografie este cea mai putin intruziva (fizic si psihic) interventie dintre cele pe care le-am suportat in cei 30 de ani. Eram aproape panicata. A trebuit sa-mi repet (precum in bancul cu blonda): inspira-expira.

cum am descoperit apa calda

    Despre nebunia de sarcina s-au scris multe de-a lungul vremurilor. Chiar si cine nu a citit nimic despre ce se intampla cu organismul unei femei in sarcina stie (instinctiv, cred) ca o femeie insarcinata nu seamana deloc cu femeia neinsarcinata care era inainte. Plus ca femeia neinsarcinata care va deveni (peste cel mult 10 luni) nu va semana decat oarecum cu femeia care a fost inainte.
    Acestea fiind spuse voi incerca sa relatez cum am descoperit eu ieri ca al meu fiu care in curand va implini 5 ani nu mai este bebelus (stiu, pare la mintea cocosului, dar aveti rabdare).
    Ca urmare a faptului ca tocmai mi s-au imprastiat, pentru o vreme, balaurii panicii prin intermediul unei ecografii ce mi-a infatisat un pui de om ocupat sa creasca bine si corect in interiorul meu, am luat la vizionat toate pozele din primul an al lui Alex pe care le-am avut la indemana. Am reanalizat fiecare schimbare surprinsa de aparat. Mi-am reamintit fiecare sentiment. Mi-am amintit lunile in care tot universul meu se reducea la privirile, zambetele, incruntarile, miscarile, nevoile si dorintele unui ghemotoc de oase, carne si sange. Micul terorist in slujba caruia prestam cu placere. Am simtit din nou nevoia imperioasa de a fi in preajma lui pentru a putea sa respir. M-am gandit cu drag cat de multe a realizat puiul meu care acum isi sustine coerent punctele de vedere. Si, evident, mi s-a facut foarte dor de el.
    Cu aceste ganduri in minte m-am dus spre casa unde ma asteptam sa-mi imbratisez dragastos piticul, sa-l ciufulesc, sa-i pregatesc masa cu drag si alte dulceturi. In schimb am avut parte de un dus rece: batut din picior, aruncat de jucarii, tipete la masa si tot tacamul (oricine are un copil de 4-5 ani in casa stie despre ce vorbesc).
    Dupa ce m-am inchis in dormitor si am lasat tatal sa spele si culce copilul, am avut un moment de revelatie: el are aproape 5 ani si ca urmare cu totul alte nevoi, printre care se numara si nevoia de spatiu, nevoia de provocari si desigur, nevoia de a face SINGUR alegeri. Lucruri pe care le stiam foarte bine acum 3 zile.
    Maine voi descoperi ca pamantul se invarte. Sau cine stie ce alt lucru evident.