Cand am terminat de citit seria Dune am concluzionat ca Frank Herbert scrie frumos (putin tras de par spre finele seriei, dar era o serie de 6 carti, cat de interesanta putea fi spre final?).
Apoi am citit Ciuma Alba si am ramas cu un gust amar. Nu-mi plac povestile triste care isi trantesc la final un pic de happy-ending.
Acum am avut exact acelasi sentiment cu Incidentul Iisus.
Intreaga poveste construieste un fel de Apocalipsa, in care toate sperantele, toate lucrurile frumoase sunt distruse in goana catre putere si catre, evident, autodistrugere. Evident pentru toata lumea, cu exceptia personajelor din carte.
Si la sfarsit, cam ca in potopul biblic, dupa ce aproape toata lumea a murit si au mai ramas cativa supravietuitori, se picteaza un curcubeu peste tot dezastrul. The end. Va multumim pentru vizionare.
Nu stiu de ce cartea poarta numele pe care-l poarta. Sunt doua referiri la Iisus in toata cartea. Prima este constanta: Jesus Lewis este numele sefului laboratorului de manipulare genetica. Locul unde se imbunatatesc clonii (clonele?). Si chiar Nava il numeste "Diavolul meu". A doua este scena in care Hali Ekel asista la crucificare, dar nu se realizeaza o legatura intre crucificare si restul evenimentelor din carte. Nu exista nici un moment "a-ha". Exista o intrebare constanta "de ce mi-a aratat Nava scena asta?". Sincer si eu raman cu aceeasi intrebare: care a fost rolul prezentarii crucificarii in desfasurarea evenimentelor?
Publicata in 1979, cartea ridica o serie de intrebari (la unele raspunde, pe cele mai multe le lasa fara raspuns):
- ce este caracterul divin? (ce il face pe Dumnezeu divin?)
- clonarea este permisa sau nu?
- clonii rezultati sunt umani sau nu?
- manipularea materialului genetic (dand nastere unor mutanti) este etica?
- care sunt efectele imbunatatirii calitatii vietii omului asupra celorlalte forme de viata?
- ce este viata? constiinta? constienta?
Apoi am citit Ciuma Alba si am ramas cu un gust amar. Nu-mi plac povestile triste care isi trantesc la final un pic de happy-ending.
Acum am avut exact acelasi sentiment cu Incidentul Iisus.
Intreaga poveste construieste un fel de Apocalipsa, in care toate sperantele, toate lucrurile frumoase sunt distruse in goana catre putere si catre, evident, autodistrugere. Evident pentru toata lumea, cu exceptia personajelor din carte.
Si la sfarsit, cam ca in potopul biblic, dupa ce aproape toata lumea a murit si au mai ramas cativa supravietuitori, se picteaza un curcubeu peste tot dezastrul. The end. Va multumim pentru vizionare.
Nu stiu de ce cartea poarta numele pe care-l poarta. Sunt doua referiri la Iisus in toata cartea. Prima este constanta: Jesus Lewis este numele sefului laboratorului de manipulare genetica. Locul unde se imbunatatesc clonii (clonele?). Si chiar Nava il numeste "Diavolul meu". A doua este scena in care Hali Ekel asista la crucificare, dar nu se realizeaza o legatura intre crucificare si restul evenimentelor din carte. Nu exista nici un moment "a-ha". Exista o intrebare constanta "de ce mi-a aratat Nava scena asta?". Sincer si eu raman cu aceeasi intrebare: care a fost rolul prezentarii crucificarii in desfasurarea evenimentelor?
Publicata in 1979, cartea ridica o serie de intrebari (la unele raspunde, pe cele mai multe le lasa fara raspuns):
- ce este caracterul divin? (ce il face pe Dumnezeu divin?)
- clonarea este permisa sau nu?
- clonii rezultati sunt umani sau nu?
- manipularea materialului genetic (dand nastere unor mutanti) este etica?
- care sunt efectele imbunatatirii calitatii vietii omului asupra celorlalte forme de viata?
- ce este viata? constiinta? constienta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu